Se spune că în dragoste și în război totul este permis,
iar ”Călărețul de aramă”, un volum de numai 920 de pagini ce îmbină atât
frumusețea iubirii cât și ororile celui de-al Doilea Război Mondial, reprezintă o poveste complexă, amplă, în
care realismul evenimentelor se împletește magistral cu trăirile intense ale
personajelor.
Cartea debutează cu descrierea micului apartament comun al
familiei Metanova, în ziua în care Hitler a încălcat tratatul încheiat cu
Stalin și a trimis trupele naziste să invadeze Rusia. Veștile cu totul neașteptate
sperie populația din Leningrad: în scurt timp, galantarele sunt golite, băncile
își închid porțile după ce prea mulți oameni au venit să își retragă economiile,
băieții tineri sunt trimiși în tabere considerate sigure, pentru a nu fi
înrolați forțat în armată. Numai Tatiana, aflată la frumoasa vărstă de 17 ani,
se îmbracă elegant și pleacă după miezul zilei, în tihnă, să caute câte ceva de
mâncare.
Era o zi perfectă. Timp de cinci minute, uită cu totul de război,
bucurându-se de o zi splendidă de iunie în Leningrad.
Când își ridică ochii, Tatiana văzu un soldat care o privea insistent de pe
cealaltă parte a străzii.
Mai pe scurt, dragoste la prima vedere. Prima iubire a
Taniei. Posibil ultima a lui Alexander. Soarta însă nu a fost de partea lor: ”rivala”
pentru inima ofițerului era chiar sora ei mai mare, Dașa.
Din acest punct, povestea vizează un triunghi amoros, ce
se ține mult timp pe picioare din cauza războiului ce se dă în sufletul
Tatianei între iubirea și respectul față de Dașa și sentimentele puternice pe
care le nutrește față de Alexander. Luptele nu se mai dau doar pe front, ci și
între priviri aruncate pe furiș, între rațiune și simțire, între ce e bine și ce
e interzis. Cei doi îndrăgostiți ajung la un pact: Alexander nu-i va răni inima
Dașei, chiar dacă asta va însemna să mintă cu zâmbetul pe buze și să nege că ar
simți ceva pentru Tania.
La scurt timp însă, obosiți de această mascaradă, cei doi
evită să-și mai ferească privirile unul de celălalt, ajung să se atingă în
treacăt, să vorbească de față cu familia Metanova, să se viziteze noaptea, pe
ascuns. Au parte, în cele din urmă, de o iubire intensă, ce ignoră pe cât
posibil vitregiile și pagubele aduse de război.
În altă ordine de idei, mi-am propus să citesc cărticica
asta într-o săptămână, dar am reușit lejer să mă lungesc la două. Nu-mi pare
rău, dar mi-am ieșit, cred, din ritmul obișnuit ori (foarte posibil) m-am
bucurat atât de mult de poveste, încât mi-am dorit să fac să nu se mai termine
(norocul meu că este tradus și volumul doi deja, haha). Ce mai, mi-a plăcut
enorm și martori îmi sunt toți cei pe care i-am ”bombardat” cu poze și secvențe
din carte în fiecare oră a zilei, până i-am dat de capăt. Desigur, ajungem mai
târziu și la câteva mici neajunsuri, răbdare! 😊
Pe de o parte, povestea e tradusă foarte bine, nicio
secvență nu pare trecută printr-un filtru de tipul ”Google translate”- good
job there! De asemenea, narațiunea la persoana a treia oferă o perspectivă
destul de amplă, adică: știm ce fac toate personajele în paralel, când nu sunt
în același cadru, știm exact tot ce gândesc, nu există dubii față de
sentimentele acestora; totodată, răsturnările de situație nu sunt pomenite de narator,
ci lasă personajele să surprindă cititorul (și reușesc foarte bine); universul
interior este surprins atât de frumos, încât ajungi să simți (într-o oarecare
măsură) tot ceea ce simt protagoniștii. Chiar dacă pornim la drum cu o poveste
de dragoste și, în teorie, totul e bine și frumos, scriitoarea surprinde
veridic ce înseamnă cu adevărat un război: foame, frig, teamă, teroare, moarte,
nesiguranță. Cele mai teribile scene sunt cu un puternic impact emoțional,
astfel că dacă nu ați citit niciodată mărturii ale unor veterani sau ale unor
oameni de rând ce au trecut printr-o asemenea experiență, aș recomanda să
spuneți pas la acest volum, căci s-ar putea să vă lase un gust amar și
imagini greu de digerat, aproape imposibil de șters. Mi-a plăcut mult firul
narativ, chiar dacă părea ici-colo tras de coadă, cât să iasă un număr de
pagini impresionant. Faptul că Alexander vine cu o poveste puternică în spate
reprezintă un alt plus, iar iubirea celor doi, ambii incredibil de încăpățănați,
dar nebuni unul după celălalt, parcă-parcă mai dă o speranță unui om ce nu mai
crede în astfel de trăiri.
Pe de altă parte însă, ce m-a deranjat foarte mult încă de
la început a fost titlu. Nu la nivel morfologic, sintactic, ce vreți voi, ci
faptul că nu este original. De ziua ei, Tania primește de la Alexander un volum
de Pușkin intitulat (exact!) Călărețul de Aramă. O parte din acțiune are
în cadru acea carte, deci știm ce și cum, dar e deranjant să vezi că ceva din
literatura contemporană poartă același nume cu o capodoperă a literaturii
universale, cel puțin din punctul meu de vedere. Acum, voi decideți dacă vi se
pare în regulă sau nu. 😊 De asemenea, Tatiana e un personaj destul de ciudățel,
per ansamblu: am reușit să îi înțeleg la un moment dat altruismul dus la
extrem, dar a fost peste puterile mele să pricep de ce stătea mereu la ordinele
altora (ea ajungând majoră între timp și câștigându-și singură banii), de ce
făcea pe sclava în casele în care ajungea să trăiască, de ce conta mai mult
părerea altora decât ceea ce simțea ea ( la urma urmelor, e interzis să ai
sentimente sau cum?!)... și mai ales de ce nu și-a asumat faptul că-l iubea pe
bărbatul pe care și sora ei îl iubea, faptul că l-a cedat atât de ușor, fără să
o înfrunte pe Dașa. Într-adevăr, copilă fiind, nu lua în calcul că e destul de
rar să ai sentimente pentru cineva, iar acea persoană să simtă la fel. Dar nu e
treaba mea să îi găsesc scuze, doar cred că, lăsând la o parte naivitatea și inocența
tinereții, personajul putea fi puțin mai bine șlefuit. Oricum Tatiana rămâne,
în final, o eroină. Vă las pe voi să descoperiți de ce. 😊 Dacă vreau să fiu
”rea” până la capăt, voi adăuga și
faptul că destule replici au fost efectiv de umplutură- în viața reală, nimeni
nu le-ar folosi în momentele respective. Ah, iar sintagma ”iureș de
sentimente”, cred că am văzut-o pe fiecare pagină și m-a zgâriat puțin pe
creier, dar asta deja ține de gusturile și problemele fiecăruia. Iar unele scene mai explicite sunt repetitive, mereu în aceeași tonalitate. Gata, aici mă opresc! 😊
Mai are sens să spun că i-am dat 5/5 pe GoodReads? Finalul
a fost neașteptat, ceea ce m-a încântat enorm! Cu ultimele cărți citite am avut
parte doar de câteva dezamăgiri, căci am reușit, cumva, să anticipez
deznodământul... dar nu și aici! Dacă nu vă descurajează grosimea cărții, vă
sugerez cu drag să o cumpărați cât mai devreme! La noi a apărut tradusă la
Editura Epica și o puteți comanda online accesând următoarele linkuri: libris.ro,
P.S. Cum v-am zis,
a apărut și volumul doi sub titlul ”Tatiana și Alexander”. Asta așa, dacă vreți
să luați seria dintr-o singură lovitură. 😊
