Au
fost trei la număr: Charlotte (n.21 aprilie 1816, d.31 martie 1855, autoarea
romanului ”Jane Eyre”), Emily (n.30 iulie 1818, d.19 decembrie 1848, a scris
”La răscruce de vânturi”) și Anne (n.17 ianuarie 1820, d.28 mai 1849,
recunoscută pentru ”Agnes Grey”).
 |
| Posibilă fotografie a surorilor Brontë (nu este confirmat nicăieri că ar fi ele, doar se presupune) |
Surorile Brontë au fost destul de atipice
pentru vremurile în care trăiau, când era considerat că femeia trebuie să se
supună bărbatului casei și... cam atât. Însă ele și-au luat de mici în serios
ambițiile literare. Odaia lor o numeau ”cameră de studiu”, unde își îmbogățeau
zilnic mintea citind opere ale unor mari scriitori (Shakespeare, Milton, Pope,
Thompson, romane gotice scrise de Ann Radcliffe și Matthew Gregory Lewis,
poemele lui Blake etc), analizându-și propriul comportament sau chiar urmărind
cu atenția vremea capricioasă a ținuturilor mlăștinoase din jur. Toate acestea,
în final, au fost surse de ispirație pentru poemele și romanele ce urmau să le
facă nemuritoare, numele lor fiind cunoscute acum în întreaga lume.
Casa în care locuiau era înconjurată din
trei părți de cimitire- un spațiu absolut grotesc, aș putea spune, descris de
un musafir ca fiind ”cumplit de posomorâtă”, însă cele trei fete adorau locul.
Ele proveneau dintr-o familie săracă. Tatăl
lor, Patrick Brunty, era un fermier irlandez care, ulterior, a ales să devină
predicator evanghelic, studiind teologia la Universitatea Cambridge - tot
atunci și-a schimbat și numele de familie într-unul care spera că-i va conferi
un aer de aristrocat. Cu toate acestea, a făcut tot ce a putut să-și trimită
copii la școală, dar această încercare a avut un sfârșit tragic: cele două fete
mai mari (Maria și Elizabeth) au murit de tuberculoză din cauza mediului
insalubru al pensiounului, iar Charlotte și Emily au fost imediat chemate acasă
de tatăl lor sfâșiat de durere, care nu voia să le piardă și pe ele. Așa că
s-au întors și acolo au rămas următorii 6 ani, dedicându-se studiului
individual și ocupându-și timpul liber cu distracții banale- jocuri improvizate
și uneori povești.
Femei fiind însă, era destul de dificil
să-și ducă traiul singure, mai ales că la orizont nu părea să se arate vreun
pețitor. Așadar, tinerele și-au văzut mai departe de predat, meditat și de avut
grijă de copiii altora. Charlotte a petrecut ceva timp în Bruxelles, unde
ghinionul a împins-o spre a se îndrăgosti de un bărbat însurat, în timp ce
Emily scria poeme în secret. Cele trei surori chiar au avut de gând să-și
deschidă o școală în propria casă, însă era greu să convingi niște copii să se
avânte într-un ținut mlăștinos.
Într-una din zile, Charlotte a venit cu
ideea ca fiecare să scrie câte un roman pe care să îl publice – altfel spus,
”cariera” lor de scriitoare a început ca prin joacă, nu aveau ele de unde să
știe că peste 200 de ani, oamenii încă le vor citi cu drag poveștile. Charlotte
a scris două romane: Profesorul (care
a fost respins pe dată) și Jane Eyre , care a prins mult mai bine, fiind foarte
bine primit de critici. Tot în același timp au văzut tiparul și La răscruce de vânturi și Agnes Grey. Normal că fetele au publicat
cărțile la acea vreme sub pseudonim masculin, altfel nimeni nu le-ar fi acordat
importanță.
Bucuria aceasta nu avea însă cum să dureze
prea mult. La scurt timp, fratele lor, Branwell, s-a refugiat în băutură și a
decedat destul de repede. Emily nu a considerat că poate cinsti memoria fratelui
său altfel decât participând la înmormântare cu picioarele goale, în vreme ce
afară era o furtună îngrozitoare. S-a îmbolnăvit de tuberculoză, a refuzat
orice fel de tratamente, a slăbit îngrozitor, iar la vreo 3 luni distanță, și-a
dat duhul și ea. Din nefericire însă, Anne s-a molipsit și ea de boală, iar la
scurt timp a urmat același drum ca Emily.
Charlotte a rămas singură. A mai scris câteva
romane, s-a împrietenit cu scriitori, a pătruns ușor, ușor în lumea literară și
chiar a scris critici negative despre romanele surorilor ei. În 1854 s-a
căsătorit, a rămas însărcinată și a murit înainte de naștere, cel mai probabil
din cauza tuberculozei- blestemul celor 3 surori- ori din cauza răului de
dimineață.
Astăzi, cele 3 surori sunt recunoscute în
întreaga lume pentru guvernanta Jane Eyre, pentru dragostea imposibilă dintre
Cathy și Heathcliff și pentru micuța Agnes Grey.
Câteva lucruri interesante:
- Dintre cele trei, Emily era cea mai frumoasă – la 1,70m , era o femeie foarte înaltă pentru acele vremuri și ieșea destul de ușor în evidență. Anne era și ea drăguță, însă natura nu a fost și de partea lui Charlotte: avea 1,45m, purta ochelari pentru a-și corecta miopia și avea trăsături ascuțite. Toate acestea au fost calapodul pe care ea avea să-și creeze cel mai bun personaj- Jane Eyre, guvernanta urâțică, dar muncitoare și ambițioasă.
- Fratele lor, Branwell, a fost poate cel mai talentat din familie: a excelat ca poet, pictor (el este cel care a desenat portretele surorilor lui) și profesor- chiar dacă avea slăbiciuni pentru mamele elevilor săi și reușea să intre în bucluc destul de des.
- Chiar dacă
pare ireal, romanul lui Emily, La
răscruce de vânturi, a fost întâmpinat la apariție cu indiferență, ba chiar cu o neascunsă ostilitate. A fost criticată că nu a urmat exemplul surorii sale, Charlotte, și nu a scris o poveste înzestrată cu pilde și referințe biblice- dimpotrivă, a creat un cadru cu o atmosferă întunecată, personaje fără frică de Dumnezeu, lipsite de orice scrupulă.
- Charlotte și-a cheltuit o parte din banii obținuți de pe urma romanului Jane Eyre ca să își refacă... dinții. Într-o scrisoare adresată unei prietene, îi povestește acesteia cum trebuie să meargă imediat la un anume dentist ca să vadă dacă mai poate repara ceva la ultimii dinți rămași.
- Surorile au publicat împreună un volum de poezii, din banii rămași moștenire de la o mătușă. Cartea s-a vândut în numai două exemplare.
Toate informațiile le-am luat din cartea Viața secretă a marilor scriitori (care se găsește la Editura ART) și din câteva mici căutări pe pinterest.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu