Lumea în care trăim se joacă cu mințile noastre.
Stresul și anxietatea sunt la ordinea zilei. O planetă
nervoasă și grăbită creează vieți nervoase și grăbite. Suntem conectați unii la
alții mai mult decât oricând, dar ne simțim extrem de singuri și ne facem griji
pentru tot, de la politică până la greutatea corporală.
”Cum rămânem oameni într-o lume tehnologizată?” e
întrebarea cu care începe cartea lui Matt Haig. S-ar putea ca numele lui să vă
fie mai mult sau mai puțin cunoscut- prin decembrie am scris despre ”Câteva
motive să iubești viața” (link aici pentru articol), predecesoarea volumului
despre care vorbim astăzi. Structurate în capitole scurte, nu pierzi firul dacă
le lași de o parte o vreme mai lungă și atacă deschis și transparent probleme
care încă sunt considerate tabu de unele categorii ale societății.
Dacă prima carte mi-a ajuns în mâini într-un moment
oportun, când mintea îmi era într-un haos de nedescris, cea de-a doua m-a prins
liniștită, relaxată, gata să citesc, analizez, critic tot dezastrul despre care
vorbește Haig. Oficial, volumul arată ca un pom de Crăciun, plin de sticky
notes, însemnări și sublinieri la fiecare capitol- cam ATÂT DE MULT mi-a
plăcut.
Ideea de bază e următoarea: lumea în care trăim nu e
concepută astfel încât să ne facă fericiți și e un lucru de înțeles. Dacă ești
împlinit, nu mai simți nevoia să arunci cu banii de colo-colo, deci nu
participi direct la economia bazată pe consumerism. Altfel spus, societatea nu
are nevoie de tine așa, se pot lipsi de existența ta și chiar destul de ușor.
De asta ni se pune mereu la înaintare ideea că trebuie să ne gândim la viitor,
niciodată la prezent: viitorul e incertitudine, incertitudinea sperie, frica
vinde mai mult și mai multe decât omul de rând are idee. Și sfârșim prin a fi
supraîncărcați cu lucruri de care nu avem nevoie, dar pentru care simțim un
oarecare atașament, care ne dau un sentiment de anxietate și un soi de obsesie-
având mult, vrem și mai mult. Ceva mai bun, mai nou, cât mai
neîntâlnit, eventual. Asta definește secolul 21 ca fiind fericire. Bine ați
venit la bord!
Ar fi îngrozitor de multe de spus despre această carte ce
îți ține rotițele în mișcare multă vreme după momentul în care decizi să o lași
la o parte și să digeri puțin informația primită. Cum ar fi, spre exemplu,
faptul că trăim în timpul în care niște roboți ne fac toată treabă, dar cu
toate acestea nu avem niciodată timp. Sau că emoțiile individuale sunt tot mai
rare: fericirea și în mod direct, nefericirea au un caracter coletiv pronunțat
datorită faptului că suntem mai conectați ca niciodată. Și mai singuri decât am
fost vreodată. Ne dorim perfecțiunea, dar uităm că micile imperfecțiuni ne fac
umani și ne deosebesc de tehnologie, roboți și tot tacâmul. Ne raportăm stima
de sine la numărul de like-uri, reacții, cereri de prietenie/ urmărire, de
parcă acestea dau sens vieții. Chiar dacă somnul este esențial pentru a
supraviețui, este marele dușman al consumerismului- nu dormi, nu cheltui. Și
așa mai departe.
Cele menționate sunt doar așa, cât să vă faceți o idee.
Haig dezvoltă de-a lungul volumului discuții destul de dure pe teme de
actualitate, raportându-se la propriile experiențe, încercând astfel să le dea
un soi de veridicitate. Ce-i drept, îi iese! Nu doar dezbate, vine și cu
soluții, arătând că poți rămâne întreg la cap în această lume, dacă îți cunoști
limitele, știi să le trasezi și să nu lași nimic dăunător să treacă de ele. Nu
infirmă o secundă importanța tehnologiei, nu dă cu ea de pământ- dimpotrivă,
motivează chiar că l-a ajutat să se vindece faptul că a găsit oameni cu
probleme ca ale lui pe diverse rețele de socializare. Chiar menționează de
multe ori partea plină a paharului, dar pentru că nu există pădure fără
uscăciune, atacă acid problemele cu care vin toate acestea la pachet: o stimă
de sine scăzută, o lipsă acută de somn, obsesie, o veșnică nemulțumire.
Cartea sare de la o temă la alta, pune la înaintare
lucrurile care merg prost și ce soluții propune autorul pentru acestea, iar
uneori oferă chiar mici liste cu sfaturi utile ( ex: Cum să fii mai bun cu tine
însuți, Cum să îți păstrezi sănătatea psihică pe internet, Cum să fii fericit,
Zece feluri de a munci fără a te prăbuși etc).
V-am povestit o dată despre fenomenul ciudat ce presupune
că atunci când îmi place o carte foarte mult, îmi găsesc cu greu cuvintele când
trebuie să spun de ce și ce m-a impresionat la ea (fact: se aplică și aici). Nu
știu, nu pot alege ceva. Îmi place stilul lui Matt Haig, sunt deja la a treia
carte scrisă de acesta și plănuiesc să achiziționez ce mai are tradus la noi. Plus
că nu pune problema într-un mod încât să te simți prost că nu ai realizat
dinainte că ceva nu este în regulă sau că există o rezolvare, dimpotrivă, te
bucură ideea că înțelegi cum stă treaba de fapt cu lumea asta și că, dacă ești
destul de inteligent, nu o să îi cazi în capcane. Ajută mult și faptul că
autorul în sine nu e perfecțiunea întruchipată: pentru cei ce nu îl cunosc,
vorbim de un om diagnosticat de la 20 de ani cu anxietate și depresie, cu o
tentativă de suicid, care acum, la frumoasa vârstă de 44 de ani, cu o soție și
doi copii alături, își împărtășește din experiențe în speranța că va fi de
ajutor altora și menționează faptul că uneori nu își poate urma nici propriile
sfaturi. Am trecut toți prin asta și puțină înțelegere nu strică niciodată!
Spre deosebire de ”Câteva motive să iubești viața”,
”Gânduri de pe o planetă nervoasă” e un ghid de supraviețuire într-un secol
neliniștit ce excelează la amplificarea stărilor anxioase, fricii și
nesiguranței. Pentru mine, aceasta e cartea verii lui 2019!
Cartea o găsiți tradusă la noi la editura Nemira și o puteți comanda online accesând următoarele linkuri: nemira.ro, libris.ro, elefant.ro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu