Cărți vs Adaptări (I)

”Doi șobolani într-un cinematograf mâncau o rolă de film. Unul din ei întreabă:

-Ei, cum e, ți-a plăcut filmul?

-Nu prea, mai mult mi-a plăcut cartea!”

Am găsit ”gluma” de mai sus când mă documentam pentru tema articolului de față și mi s-a părut că nu puteam da peste ceva care să se potrivească la fel de bine drept introducere. După cum v-ați dat seama din titlu, azi dezbatem vechea bătălie dintre cărți și filme- mai mult sau mai puțin. Pe lângă facultate și alte banalități cotidiene care îmi mănâncă, în general, enorm de mult timp, am realizat că ce-mi rămâne pentru mine se împarte între două plăceri:

1.   Cititul;

2. Vizionarea adaptărilor cărților citite.

Acum, nu sunt nici din categoria celor ce urlă în gura mare că o carte bate filmul, dar nici cinefilă declarată. Îmi place să le îmbin pe amândouă, să le compar, să analizez ce a mers bine și ce putea fi îmbunătățit, știți și voi, chestii ce presupun dezvoltarea gândirii critice, teoretic. Astfel că pentru astăzi nu îmi propun să dau în cap nimănui, ci doar să îmi exprim părerea despre unele dintre volumele preferate în paralel cu filmele ce le au la bază. Dacă îmi va ieși sau nu, vedem mai târziu.

Dar, vă avertizez de pe acum, cât să nu avem surprize: cartea nu câștigă întotdeauna. 😊

1. Mândrie și Prejudecată de Jane Austen

Pentru cei ce nu ați citit această poveste, vă compătimesc și totodată vă invidiez, căci aveți ocazia să deschideți această carte fără să aveți nici cea mai mică idee despre ce se află între acele pagini. Ca să intrăm puțin în atmosferă, ne întoarcem până în secolul al 19-lea, marcat de baluri elegante, rochii pompoase, limbaj elevat, mame a căror ocupație principală era să-și vadă fetele măritate cât mai devreme cu personaje masculine cu trăsături excepționale și averi considerabile. Vorbim de o societate în care frumusețea, blândețea, inteligența, umorul, carisma sunt trăsături apreciate, dar care nu îți oferă posibilitatea de a avansa pe scara socială. Să nu vă așteptați la o lectură ușoară, fie că vorbim de varianta originală sau cea tradusă- nu e o topică des întâlnită în zilele noastre, iar formulele de adresare s-ar putea să vi se pară puțin cam trase de coadă, însă povestea merită, dacă aveți răbdarea necesară să treceți prin toate pasajele. Despre film (2005), pot să vă spun că

personajul feminin predominant, Elizabeth, este jucat de Keira Knightley, o actriță ce și-a asumat rolul foarte bine, i s-a potrivit mănușă, după umila-mi părere. Iar în ceea ce privește finalul… îmi pare rău (sau nu) să o spun, dar regizorul filmului a făcut o treabă excelentă! În carte, secvența respectivă are loc foarte repede, poți spune că deznodământul chiar te ia prin surprindere și nu neapărat într-un sens bun. În film însă, chiar dacă este la fel de neașteptat, îți dă timp să digeri situația, iar cadrul nou ales a fost ideal, zic eu. Deci, cu mare căldură vi le recomand pe amândouă, cu mențiunea că am văzut filmul de vreo 10 ori, cartea am citit-o de vreo 3 ori, deci aveți în față o poveste nemuritoare ce cred că vă va fi pe plac, fie că alegeți varianta ei scrisă ori adaptarea!

2. Jane Eyre de Charlotte Bronte

Publicat în 1847 sub pseudonimul Currer Bell, romanul gothic, psihologic și Bildungsroman a devenit de-a lungul timpului și un manifest al feminismului. Povestea în sine lasă loc liber unei mari varietăți de interpretări, fiind complexă și nemaiîntâlnită pentru acele timpuri și aș putea adăuga că are elemente de noutate chiar și pentru vremurile noastre, dominate de povești care mai de care. Romanul prezintă viața lui Jane încă din copilărie, când a rămas orfană de ambii părinți și s-a trezit în casa neprimitoare a mătușii ei, ce nu o suporta de niciun fel. La scurt timp ajunge să trăiască într-un pension, alături de alte copile, însă evenimentele nefericite se țin scai de ea chiar și acolo. Per ansamblu, Jane ajunge să cunoască fericirea abia spre final, însă pe tot parcursul vieții a rămas sinceră față de ea, bună la suflet, iubitoare, independentă, dorind din răsputeri să-și facă un rost pe propriile picioare, fără să caute un personaj în brațele căruia să se arunce și să uite de grijile vieții. Chiar dacă volumul nu prezintă interes pentru probleme precum inegalitatea sexelor, Jane atrage atenția asupra acestor dificultăți prin modul în care acționează și vorbește.

Țelul ei în viață nu este un mariaj cu vreun nobil, chiar dacă era o femeie inteligentă ce atrăgea atenția prin capacitatea ei admirabilă de a duce o conversație mai mult decât agreabilă. Despre film (2011), ce vă pot spune este că actrița din rolul principal (Mia Wasikowska) o joacă extraordinar pe Jane: o fată sumbră, tăcută, retrasă, fără să fie vreo frumusețe răpitoare, exact cum o prezintă și cartea. Multe detalii din povestea inițială sunt omise, dar filmul urmărește destul de aproape firul narativ, iar cadrele mi s-au părut aproape 1:1, dacă nu chiar mai bine decât am reușit eu să îmi imaginez. Astfel că, dacă vă sperie o carte cât o cărămidă, dați o șansă măcar adaptării: găsiți acolo ideile principale, puse în scenă de niște actori frumoși, ce și-au luat rolurile în serios. 😊

3. Cititorul de Bernhard Schlink

Pe blog.goethe.de, cei care au scris un articol despre această carte spun așa: ”e genul de roman pe care-l primești cadou de la cineva care a văzut ecranizarea lui din 2008 (cu Kate Winslet și Ralph Fiennes în rolurile principale), dar n-a citit cartea. Ai zice că nu-i de bine.”

Dar cam așa se întâmplă în cazul de față- filmul bate cartea. Imediat îmi explic punctul de vedere. 

Cartea spune povestea lui Michael, un copil de 15 ani care, venind într-o zi acasă de la școală, începe să se simtă rău din cauza unui început de hepatită. O femeie (Hanna) se oprește lângă el, îi dă niște apă, îl ajută puțin să se pună pe picioare și să ajungă până aproape de casă. După câteva luni bune de stat la pat, tânărul își revine aproape complet și este trimis de către mama lui la respectiva femeie cu un buchet de flori, în semn de mulțumire. Ce urmează mai departe este o controversată poveste de dragoste dintre cei doi, în ciuda diferenței de vârstă. În prima parte a poveștii, iubirea lor se consumă la modul ideal, plin de fantezie- el descoperind bucuria de a fi alături de o femeie, iar ea descoperind plăcerea de a asculta pe cineva citindu-i (căci ea nu se putea bucura de cărți, nu deținea luxul de a fi primit o educație în trecut). 

Să spunem că în film această parte este mult mai dinamică, ceea ce în carte este povestit vag, aici este ilustrat destul de puternic, însă accentul cade doar pe relația lor fizică, nu pe ceea ce îi leagă la nivel spiritual pe cei doi. Partea a doua a poveștii îi prezintă pe cei doi 7 ani mai târziu, într-o sală de judecată: Michael în calitate de student la Drept, Iar Hanna- acuzată alături de alte femei de moartea unor deținute din lagărul în care aceasta ocupase postul de gardian. Aici, vă spun sincer, am oprit lectura cărții, căci acțiunea se desfășura îngrozitor de lent, nu surprindea prea bine tensiunile ce au loc, practic, într-o sală de judecată. Filmul însă captează asta cu brio, iar rolul a picat foarte bine în brațele lui Kate. Vorbim însă de conținut explicit, astfel că recomand filmul măcar de la vărsta de 16 ani în sus. 😊

4. Mănâncă, roagă-te, iubește de Elizabeth Gilbert

Dacă îmi aduc bine aminte, aceasta a fost ultima carte pe care am citit-o înainte să mă apuc serios de învățat pentru examenul de bacalaureat. Era o încântare. Cartea, plină de umor și de o sinceritate cuceritoare, spune povestea unei femei ce pleacă în lume se se redescopere după ce divorțează de soțul ei, alegând să stea câte 4 luni în Italia, India și Indonezia- un mic plan pentru un an. Scriitoarea relatează cu drag despre oamenii calzi întâlniți în Roma, despre hainele ce i-au devenit neîncăpătoare din cauza pastelor și a înghețatei, despre cele 12 kg acumulate, cele mai fericite din viața ei, după cum menționează. Totodată, aduce în scenă înțelepciunea oamenilor simpli din țările asiatice, spirituali și împăcați în sărăcia lor lucie, bucuroși să aibă vizitatori ce le trec poarta ocazional. Filmul (2010), pe care l-am văzut recent, nu reușește să surprindă

toate acestea, din păcate, în ciuda locațiilor exotice și a actorilor care par efectiv rupți din cadrul țărilor respective. Iar Julia Roberts, în rolul principal, și-a făcut treaba, dar cred că e ultima actriță la care m-aș fi putut gândi când mi-am imaginat personajul în primă fază. Filmul e destul de superficial făcut, nu surprinde cât de frumos s-a integrat personajul în comunitățile prin care a cutreierat, așa cum povestește în jurnalul de călătorie; nu evidențiază prea multe dintre tradițiile locale neobișnuite pe care le-am descoperit de-a lungul lecturii, pur și simplu surprinde marele clișeu că vreo două călătorii în locații exotice sunt necesare pentru a-ți așeza gândurile.

5. BirdBox de Josh Malerman 

Despre carte am vorbit acum câteva luni pe blog, aveți link-ul aici. Long story short: cartea e o relatare din perspectiva lui Malorie a unei apocalipse subite ce s-a abătut asupra omenirii. Creaturi despre care nimeni nu știe nimic ( cum arată, ce fac, de unde vin, cu ce se hrănesc, dacă atacă sau nu etc) provoacă niște stări ciudate celor care doar le văd- altfel spus, respectivii înnebunesc și găsesc cele mai terifiante modalități de a se sinucide. Sincer vă spun că n-am mai dat de multă vreme de o carte care să te prindă atât de tare și la naiba, că în primele 60 de pagini nu făceau altceva decât să meargă cu o barcă, dar fiecare trăire a personajelor, fiecare mișcare, fiecare decizie, totul e descris atât, atât de bine, încât stai ca pe ace în timp ce o citește.

Altfel spus, lectura e una intensă, care chiar te face la psihic, dacă o lași. Filmul (2018), în schimb, mi s-a părut puțin mai lent. Aici, nu mai știi ce simte fiecare, iar toate acele trăiri descrise în carte au fost redate în strigăte și țipete, pentru a scoate cumva în evidență teroarea, dar nu e chiar același lucru. Mai mult, încă de la început nu este respectat firul narativ, ceea ce mi se pare un mare minus. Scenariul adaptat a scos din scenă multe dintre secvențele ce te țin cu sufletul la gură, dar hei, cine sunt eu să comentez. :D Per ansamblu, vă recomand cartea cu tot dragul, filmul cam lasă de dorit. 😊

Cam atât pentru astăzi, căci m-am lungit destul de tare. Lista e lunga și urmează o continuare (poate chiar două), dar până una-alta vă las cu atât...

... și cu o întrebare. Dacă ați putea face un film după o carte citită de voi și care nu are încă o adaptare, care ar fi aceasta? :) 

Lecturi de primăvară- câteva sugestii scoase de la naftalină

Știu, știu, vă place vremea frumoasă ce nu vă dă pace să stați liniștiți în casă, vă plac zilele călduroase de primăvară și nopțile încă prea reci, vă plac culorile și mirosurile îmbietoare, dar parcă totuși încă vă plac și niște lecturi bune, am dreptate?

Scoase direct de la naftalină, vă propun câteva cărți ce merg perfect cu vremea de afară! De ce sunt atât de convinsă de acest fapt? Pentru că de trei zile stau și caut doar cărți pe care le-am citit eu în decursul anilor trecuți în acest anotimp minunat și pe care, ori de câte ori le privesc, îmi aduc aminte de cât de interesante și frumoase mi-au făcut zilele! Și, desigur, nu aș putea ține toată această bucurie doar pentru mine!

Cărți scrise de femei pentru femei

Dacă tot suntem (încă) în această lună dedicată femeilor, nu am cum să nu menționez aici câteva capodopere (după umila-mi părere) pe care nu trebuie care-cumva să le ratați!

Cel care mă așteaptă de Parinoush Saniee spune povestea unei femei care nu își vede niciodată visele îndeplinite. Vorbim de o societate a musulmanilor, unde femeia este obligată să se supună regulilor, tradiției și cuvântului părinților ei. În sensul acesta, nu i se permite să se îndrăgostească de cine dorește inima ei, este forțată într-un mariaj avantajos cu un necunoscut, însă în toată această durere, va căuta mereu să dea un sens suferinței sale. Este o poveste despre supraviețuire, curaj, mame care-și neglijează complet sufletul, făcând din copii un ideal. Finalul este unul tulburător, neașteptat, plin de nedreptate... iar cartea, per ansamblu, este una memorabilă!

Volumul (care a fost interzis de două ori) a apărut la editura Polirom și îl găsiți online pe libris.ro, elefant.ro, polirom.ro.

Becoming de Michelle Obama- nu am cum să nu o includ aici, chiar dacă o citesc abia acum! Din punctul meu de vedere, cartea nu este una ușor digerabilă, ci mai degrabă o analiză complexă a întregii sale vieți; limbajul nu mi se pare banal, dimpotrivă- bine, aici nu pot să îmi dau prea mult cu părerea, căci o citesc în engleză și poate e doar faptul că am destule noțiuni de vocabular de aprofundat. Însă vă spun că merită o șansă, această ocazie de a păși în universul unor oameni de valoare, care au muncit și muncesc enorm pentru tot ceea ce au, care nu au primit niciodată nimic pe degeaba, care au trecut prin drame de nedescris, dar au găsit mereu puterea să meargă mai departe! Pentru toate acestea, jos pălăria! Cartea a apărut la noi la editura Litera și o puteți comanda online de pe următoarele pagini: litera.ro, elefant.ro, libris.ro, emag.ro.

Povești de seară pentru fete rebele 1&2 este un proiect destul de interesant, spun eu, care a început la inițiativa Elenei Favilli, alături de Francesca Cavallo. Cărțile, la prima vedere, par ceva dubios, de copii- în definitiv, poate chiar asta și sunt, dar pe mine m-a bucurat enorm fiecare pagină. Ca să vă faceți o idee, cele două volume sunt construite în felul următor: sunt 100 de povești (în fiecare dintre ele) despre femei care s-au remarcat în această lume, alături de ilustrații ale acestora, realizate – ghiciți voi- tot de femei! Limbajul este lejer, scrisul- destul de mare cât să nu obosească ochii- ce mai, chiar e lectură ușoară de seară! Cele două volume au apărut la editura Litera și le puteți achiziționa împreună de pe litera.ro, librarie.net. Dacă vă spun că este și o româncă în volumul al doilea, ce părere aveți? :) 

Historical drama & romance

Ce-ar fi viața fără puțină dramă, iubire și toate cele? Iar dacă încadrăm totul într-o ficțiune istorică, deja putem spune că viața ne-a dat mai mult decât am cerut!

Outlander, creația Dianei Gabaldon, o veți găsi la mine în orice sugestie, recomandare, top etc.- nu dați vina pe mine, ci pe modul ei de a crea o lume fantastică, magică, de a construi niște descrieri incredibile și nici pe departe plictisitoare. Gândiți-vă că vorbim de 8 cărți (eu am ajuns abia la a 5-a, până aici sunt traduse la noi), fiecare dintre volume vine cu un alt context spațial, cu o altă lume, alte confruntări, alte personaje secundare ce ajung să fie parte importantă a acțiunii... iar Jamie Fraser e plăcerea nevinovată a tuturor femeilor care pun mâna pe cartea aceasta! Sorry not sorry. Cele 5 părți traduse la noi le găsiți în colecția Fantasy la Editura Nemira.

Fantoma de la Operă a lui Gaston Leroux are o poveste destul de interesantă pentru mine. Am căutat-o vreo 3 ani prin orice librărie ajungeam să zăbovesc, inclusiv în mediul online și efectiv nu dădeam de ea nicăieri. Prin clasa a 11-a, când m-am întors dintr-o scurtă mobilitate de studiu, a apărut de nicăieri o ediție retipărită, cred, la Editura Corint- după comanda mea, a apărut stoc epuizat, deci norocul acolo mi-a fost. Dacă ați văzut filmul, cartea are și nu prea treabă cu el- mai exact, unele scene sunt 1:1, altele n-au nici cea mai mică legătură, cum se și întâmplă în mod obișnuit, de altfel. Cartea spune povestea unui triunghi amoros dintre soprana Christine Daee, Erik (fantoma) și Raoul (un prieten din copilărie de-al fetei); vorbim despre o narațiune plină de intrigi, cu răsturnări de situație tulburătoare, cu iz romantic, puțin thriller, puțin roman polițist și cu o descriere superbă a Operei din Paris. Cartea o găsiți în limba română în colecția Clasici ai Literaturii Universale la Editura Corint și o puteți comanda online de pe cărturești.ro, emag.ro, libris.ro ( dacă ar fi fost așa ușor să o găsesc când o căutam eu, era ceva...).

În cazul în care vă simțiți, așa, cu mare drag pentru țara voastră...

... am în listă și niște cărți scrise de români, pentru că altfel nu ar avea sens să vă vorbesc încontinuu despre autori străini, dar să-i uit pe ai noștri, care își dau duhul scriind în limba noastră, atât de frumoasă și fără seamăn!

92 de povești cu cărți a lui Ștefan Caraman este o carte pe care am luat-o întâmplător, dintr-o librărie din Vatra Dornei ( prima carte cumpărată în 2019, checked) și vă spun sincer că am râs datorită ei, de simțeam că nu am aer uneori. Desigur, sunt și povești mai serioase, mai profunde, sau unele prea lungi peste care poate că am trecut ceva mai rapid, dar, per total, mi-a plăcut la nebunie. Dacă reușiți să o găsiți, faceți-vă această bucurie! Cartea o găsiți la editura Herg Benet, iar online o puteți comanda de pe emag.ro. 

Domnișoara Christina, una dintre operele lui Mircea Eliade, poate ar fi ceva mai potrivită pentru o lectură de toamnă, cu vreme mohorâtă, dar dacă ploaia sau ninsoarea vă izbește locuința în vreo zi, nu ezitați să o luați, s-ar potrivi perfect în acel cadru! Și această carte are o poveste interesantă (pentru mine)- când mă pregăteam pentru proba de bacalaureat la limba și literatura română, am dat din întâmplare peste un subiect care avea, în prima parte, ca text suport, un fragment din această carte. Să vă spun că a fost dragoste la prima citire? Și că am căutat-o jumătate din an prin anticariate? Și că, după ce am ridicat-o de la poștă, nu am lăsat-o, la propriu, din mână? Pe lângă acțiunea intrigantă, cu atmosfera magică, puțin înfricoșătoare, cu o strigoaică ce se întoarce printre cei vii, intervine și inegalabilul stil al lui Eliade, ce te ține în poveste, de parcă ai fi una cu ea. Chiar dacă nu recomand un asemenea comportament, cartea se găsește în format PDF dintr-o simplă căutare. Dacă, totuși, țineți la morală, o puteți comanda online de pe libris.ro.

Scrisoare de dragoste și Invitația la vals sunt două romane de dragoste scrise de Mihail Drumeș care, zic eu, sunt niște lecturi agreabile, care merg perfect cu o zi de leneveală,  undeva într-o cafenea, la un ceai sau o cafea- cam așa îmi imaginez cadrul idea pentru aceste două volume (eu le-am citit pe băncile școlii, astfrl că nu mă luați în seamă când vi se pare că aberez). Acțiunea celor două nu e cine știe ce, însă modul în care sunt povestite, atenția pe care o acordă scriitorul universului interior, trăirilor intense, felul în care le exprimă, face din acestea două lecturi plăcute, pe care nu trebuie să le ratați! Invitația la vals o puteți achiziționa de pe editura-art.ro, emag.ro, iar Scrisoare de dragoste- de pe libris.ro.

Nonficțiune

Pentru cei care preferă să rămână în lumea reală, am și niște sugestii ce nu prea au tangențe cu ficțiunea. Am menționat deja în prima categorie două astfel de opțiuni, dar asta nu înseamnă că nu mai am nimic de împărtășit!

Exerciții de echilibru, un proiect destul de interesant de-al lui Tudor Chirilă, este o carte în care sunt cuprinse toate postările de pe blogul artistului, pentru o anumită perioadă. Mie una îmi place enorm modul lui de a vorbi, de a crea, de a transmite niște emoții, astfel că acea carte mi-a ajuns direct la suflet! O să-l vedeți pe el, ca om, cu defecte, imperfecțiuni, nervi, gânduri întunecate sau ceva mai fericite, întrebări existențiale, povești de pe drumuri și multe altele!

Apărută la editura Polirom, o puteți comanda accesând următoarele link-uri: emag.ro, elefant.ro, cărturești.ro, libris.ro.

Câteva motive să iubești viața este un fel de autobiografie a lui Matt Haig în care acesta povestește despre cum depresia l-a luat pe nepregătite, ce a învățat din toată această luptă a lui cu propria minte, ce a însemnat ajutorul din afară pentru această boală cumplită și așa mai departe. Bine, aici trișez puțin, pentru că este o carte pe care am citit-o în perioadă sărbătorilor de iarnă de anul trecut și chiar au fost niște momente în care aveam nevoie de ceva asemănător. Astfel că, dacă simțiți că mintea vă joacă feste uneori sau pur și simplu vă fascinează acest subiect, go for it. Totodată, vă las aici și linkul recenziei făcute anul trecut, unde puteți afla mai multe despre carte. Volumul îl găsiți la editura Nemira și se poate comanda de pe nemira.ro, emag.ro.

Dezastrul de la Cernobîl a Svetlanei Alexievich este una dintre cele mai bune lucrări ale jurnalistei de origine ucarineană, ce cuprinde mărturiile celor ce au luat parte la catastrofa nucleară ce a avut loc în noaptea de 26 aprilie 1986, la reactorul numărul 4 din cadrul centralei de la Cernobîl. Nu este o carte ”comodă”, nicidecum ușor de digerat, însă dacă vă fascinează istoria și evenimentele importante până în cele mai mici detalii, atunci tot ce a scris această jurnalistă este pentru voi. O să trăiți dramele unor oameni nevinovați, neinformați, obligați să-și lase munca de o viață în spate fără a primi vreo despăgubire, toate acestea din cauza unor oameni care nici măcar nu au răspuns pentru aceste fapte. E traumatizant, dar ce mi se pare cel mai interesant este cum fiecare a primit parcă un dar al povestirii atât de prețios, cât să poată da mai departe adevărul despre tot ce a fost. Volumul a fost tradus la noi la editura Corint, în schimb partea cu achiziționatul este puțin mai complicată. Nu mizez pe ceea ce spun, dar cred s-a tipărit o singură ediție, căci online nu se găsește aproape nicăieri, doar dacă aveți norocul să dați de ea printr-o librărie. Eu am cumpărat-o de la librăria Humanitas din Piața Unirii, Iași, primăvara trecută. 

Jurnal de librar este un carnețel cu notițele Ancăi Zaharia, din vremea când își ducea veacul prin librării, ca... ei bine, librar. E un volum subțirel, care se citește repede, la care se râde mult ( ori de prostia unora, ori de stilul în care autoarea își povestește, cu umor, aventurile) și care, în cazul în care aveați gând să vă așezați comod la vreun scaun în vreo librărie... o să vă cam taie cheful de asta. Nu definitiv, desigur. Cartea a apărut la editura Herg Benet și mai găsiți câteva exemplare pe elefant.ro și cărturești.ro. 

21 Martie, Ziua Internațională a Poeziei

Poate că știți sau v-a ajuns măcar pe la urechi faptul că astăzi, 21 martie, se sărbătorește la nivel internațional poezia! Ce poate fi mai frumos decât atât?

”Poezia este singura avuție pe care omul o are încă nejefuită. Până acum, tot ce a avut omul a fost jefuit. Poezia încă nu și-a inventat un Hitler al poeziei ca să fie jefuită de către el”,zicea cândva Stănescu și tind să îi dau dreptate, astfel că astăzi m-am gândit să vin aici cu câteva detalii interesante, aș putea spune, legate de poezie. Pregătiți?

1.  Cel mai lung text scris în versuri, care se consideră că are peste 4000 de ani, este Epopeea lui Ghilgameș, de origine din Mesopotamia Antică. Poezia spune povestea lui Ghilgameș, regele cetății Uruk. ( Pentru cei ce nu au avut-o în lecturile suplimentare din școala generală și nu au dat de ea până acum, o recomand!)
2.  Mahabharata este cel mai lung poem din lume. Este o poezie epică din India și are nu mai puțin de 1.8 milioane de cuvinte!
3.   Există frica de poezie – metrophobia.
4. La polul opus, avem și un termen care să descrie și impulsul de a scrie poezii neîncetat- metromania.
5. Cea mai populară formă de a scrie poeme scurte este haiku. La origine din Japonia, un haiku are numai 17 silabe și în mod frecvent sunt 3 versuri cu câte 5,7, respectiv 5 silabe.
6. Cel mai cunoscut poem de 2 cuvinte se numește ‘The Shortest and Sweetest of Songs’  și aparține scriitorului George MacDonald și sună în felul următor: Come home.

Mă opresc acum aici, vă mai las mai jos o poezie foarte dragă mie, scrisă de un mare maestru al cuvintelor, Grigore Vieru. 

Și nu uitați: ”poezia e însăși viața”! (Tudor Arghezi).

  

Cumpărăm sau împrumutăm?

Scurtă analiză a bibliotecilor și librăriilor

Când am decis să plec în străinătate cu o mobilitate de studiu, singurele gânduri negre ce nu mă lăsau să dorm noaptea sunau cam așa: ”ce o să citești în următoarele 5 luni?”, ”nu poți să îți cumperi cărți de acolo că-s scumpe și nici nu o să ai unde să le pui la întoarcere”, ”nu o să ai despre ce scrie pe blog dacă pleci, că nu o să ai timp de citit și de alte fantezii de-ale tale”etc, etc. 

Ei bine, între timp am reușit să găsesc o soluție destul de convenabilă ( mi-a luat cam o lună, mai exact, dar măcar i-am dat de cap) astfel încât nici să nu-mi crape mintea când îmi voi face bagajele la vară, dar nici cât să-mi moară treptat sufletul pentru că nu fac ceea ce îmi place.

Am dat de-o bibliotecă, v-am vorbit de ea acum vreo două săptămâni, cred. Nu este cine știe ce număr impresionant de cărți pe care eu, cu ale mele cunoștințe, să le pot aborda, însă este destul. Și m-a lovit așa gândul că eu de prin gimnaziu n-am pășit într-un asemenea loc ( cea din liceu nu se pune, mergeam mai mult acolo de dragul bibliotecarei, nu pentru că aș fi luat ceva) deoarece:

1.  În liceu m-am apucat să practic cititul ca sport de performanță.

Și

2.   Dacă aveam nevoie de ceva, îmi cumpăram, asta în cazul în care nu se găsea deja în biblioteca din casa mea.

Deoarece m-am îndrăgostit de această instituție, mi-am propus să fac o mică listă de PRO și CONTRA când vine vorba de împrumutat cărți de la bibliotecă și o să compar mereu fiecare dintre situații cu cele în care se presupune că ați cumpărat exemplarul dintr-o oarecare librărie. 

PROS

1. NU TE COSTĂ NIMIC! În principiu, nu trebuie să dai bani pentru un permis la bibliotecă, dar dacă intră în obligații, atunci sigur e o sumă infimă, pe care poate o dădeai pe un suc și un covrig care nu te ajutau cu nimic intelectual, dacă stai să privești situația. În cazul cărților achiziționate din librării, lucrurile stau puțin diferit- e îngrozitor de costisitor să-ți cumperi toate volumele dorite.

2. DACĂ O CARTE NU-ȚI PLACE, NU TE AFECTEAZĂ CU NIMIC! O iei frumos în brațe și o duci înapoi în sanctuarul ei, eventual încerci să uiți de existența ei în cel mai scurt timp. Dacă, în schimb, ai fi pus bănuț peste bănuț la pușculiță ca să o poți lua și să o vezi frumoasă pe rafturile tale... sincer, doare.

Doare să fi renunțat la multe alte lucruri și după să realizezi că nici măcar nu-ți place acțiunea, naratorul, nici măcar că e ediție broșată și tu puteai să juri că ai comandat ediția cartonată... mare dezastru, ce ar putea fi evitat dacă, în loc, mergeai să o împrumuți din bibliotecă. 

3.  NU ÎȚI OCUPĂ SPAȚIU! Dacă tot faci cărare bătătorită între locuința ta și bibliotecă, o să realizezi la un moment dat că tu citești, citești, citești, dar în același timp nu ai senzația că ceva te dă afară din cameră ( fact: n-am loc în propria-mi cameră din cauza cărților, în jur de 400 la număr). Destul de tare,nu? Mai ales dacă stai la apartament și efectiv logistic nu îți poți permite să aduci volume peste volume și să ai și pretenția să le păstrezi.

4.  NU ȘTII NICIODATĂ CE GĂSEȘTI ÎN ELE! În sensul bun, desigur! Sunt cititori simpatici care lasă tot felul de mesaje prin cărți și nu vă puteți întâlni cu o asemenea situație decât dacă – ați ghicit!- împrumutați cărți! Gesturi mici, dar care îți pot face ziua, credeți-mă! Saaau mai sunt unii care scriu pe margini idei sau ce au simțit când au citit un pasaj și nu, nu e deranjant, e chiar interesant să vezi cum o frază care ție ți se pare banală, pe altul l-a făcut să plângă. Dacă în schimbi alegi să cumperi cărțile... în cel mai fericit caz găsești un bookmark lipit de coperta a doua 😊

5. GĂSEȘTI CĂRȚI CARE NU MAI EXISTĂ PE PIAȚĂ! Fun fact: am petrecut 3 ani căutând Fantoma de la Operă tradusă în română, pentru că văzusem filmul deja de 12 ori și chiar voiam să văd care-i treaba cu acel roman. 3 ani, la naiba, și nicio editură nu o printa, am găsit-o prin 2016 cred la Editura Corint și am luat-o în secunda doi. Dacă mă ducea capul pe atunci, cred că era mai ușor să o caut într-o bibliotecă, pentru că sigur o găseam.

6. PRIMEȘTI ÎNDRUMARE. Ți-a plăcut o anumită carte? Sunt șanse destul de mari ca bibliotecarul să știe ce să-ți recomande pe mai departe, deoarece cu asta se ocupă. În general, acești oameni au cunoștințe vaste și cam știu cum stă treabă cu ce au pe rafturi. Nu pot să spun că este la fel și într-o librărie: în cel mai fericit caz, primești un substituent pentru ceea ce cauți, dar nu garantează nimeni că va fi măcar apropiat de ceea ce cauți tu.

CONS

1. UNEORI, S-AR PUTEA SĂ DAI PESTE EXEMPLARE... NU TOCMAI ÎN CEA MAI BUNĂ CONDIȚIE. Știți petele alea maro, despre care nimeni nu vrea să presupună nimic, nu-i așa? Sau că la ”Codul lui da Vinci” lipsesc paginile ce descriu marea conspirație. Cărțile din programa școalară o să arate mereu de parcă-s luate din mijlocul frontului, că ți-e și frică să le atingi- cum ai pus mâna pe ea, cum cade o copertă, o filă se face pulbere și mai și zboară o molie de pe undeva. Aceasta nu s-ar întâmpla dacă ar fi a ta, nu-i așa?

2. SE CHEAMĂ ”ÎMPRUMUTAT” CU UN SCOP: în principiu, nu contează dacă îți place sau nu, trebuie să o duci înapoi. Uneori mai apare situația în care efectiv nu ai timp să o citești în timpul oferit și atunci ce treabă ai făcut? Desigur, există posibilitatea de a prelungi termenul, dar e posibil să nu reușești nici a doua oară să o termini. Dacă era a ta, nu te-ar fi presat niciun due date, pe care, apropo, trebuie să ți-l amintești, pentru că altfel...

3. NU DUCI CARTEA LA TIMP, COTIZEZI la instituție în fucție de regulamentul intern pe baza căruia funcționează. În acest caz, nu prea e rentabil și parcă te doare să vezi că din neatenție trebuie să dai de la tine, dar se întâmplă. Știți cum e, nu e walk of shame când ieși cu ceva carte de erotică, dar sigur e când te trimite doamna bibliotecară la plimbare pentru că nu ți-ai plătit amenda și astfel nici nu îți va mai da nimic o perioadă!

4. NU SUNT LA ZI CU NOILE APARIȚII. Bibliotecile din marile orașe sunt, nimic de spus, dar dacă stai într-un oraș uitat de lume, atunci nu o să dai de Ana Mănescu, spre exemplu. E autoare contemporană și știm noi ce ”pasiune” foarte bine ascunsă are statul român când vine vorba de susținerea scriitorilor naționali. Nice.

5. POȚI LUA UN NUMĂR LIMITAT DE CĂRȚI LA O SINGURĂ VIZITĂ, iar acest număr diferă de la instituție la instituție. Spre exemplu, în orașul de unde vin (Pașcani), poți lua undeva la 4-5 cărți cu tine, astfel încât să nu strâmbe nimeni din nas. La biblioteca publică din Kortrijk am voie să iau 10 cărți, iar de la facultate pot veni acasă cu un număr de 12. Nu îl pot numi neapărat un inconvenient, dar dacă stau să compar cu faptul că dintr-o librărie poți achiziționa și 100 de exemplare fără să te întrebe nimeni nimic... atunci da, e posibil să fie și asta o mică problemă. 

Acestea fiind spuse, ce ziceți, dați o șansă bibliotecilor sau nu?

Eu le-am dat și merită experiența- pentru mine e wow toată treaba deoarece nu am avut niciodată un permis de bibliotecă și mă bucură mult ideea că pot merge oricând în intervalul menționat de ei să iau orice vreau, să plec cu ele acasă și să mă bucur de toate în decurs de o lună.

Am fost, am văzut, mi-a plăcut, mă mai duc. 😊

”Câteva motive să iubești viața” de Matt Haig

La vârsta de 24 de ani, cam orice tânăr e în plină ascensiune a carierei, are deja stabilit în mintea lui un curs al vieții, așa cum și-ar dori să se întâmple și se bucură de fiecare clipă.

Dar nu e cazul și lui Matt Haig, pentru care ultimul an de studenție și următorii 2-3 au fost un calvar. A studiat la o universitate de prestigiu, avea alături o prietenă devotată, ce avea să-i fie mereu alături, să-i devină soție și mama copiilor peste mulți ani, însă toate acestea nu l-au oprit din a dezvolta o depresie severă, la pachet cu anxietate de toate felurile. Pentru că boala asta nu se uită dacă ești bogat, sărac, realizat, fără un drum prestabilit, singur, înconjurat de prieteni... doar te prinde în mrejele ei și te ține acolo, strâns, nu te mai împarte cu nimeni și nimic, ești doar tu și ea.

Cartea povestește parcursul celor 3 ani de coșmar ai lui Matt, de când boala s-a declanșat și până când el a pus piciorul în prag și a hotărât să se pună pe picioare. Nu medicamentele l-au ajutat, nu faptul că a stat când la părinții lui, când la părinții prietenei lui l-au ajutat, ci faptul că a realizat singur că are o problemă. Și că nu e rușinos să vorbești despre ea. Și că dacă ai nevoie de ajutor, trebuie doar să îl ceri.

Din păcate, încă nu suntem atât de dezvoltați ca specie cât să fim capabili să înțelegem că depresia și anxietatea nu sunt niște chestii inventate de mintea celui ce proclamă că le are. Sunt niște probleme serioase, grave, care, netratate, au efecte dezastruase. Spre exemplu, potrivit datelor Organizației Mondiale a sănătății, suicidul determinat de o depresie netratată omoară mai mulți oameni decât cancerul de stomac, ciroza hepatică, cancerul de colon, cancerul la sân și Alzheimer. Altfel spus, e cam cea mai periculoasă boală de pe planetă existentă la momentul actual. Dacă o privim la rece, cancerul e o boală care totuși se vindecă într-o proporție destul de acceptabilă, însă când vine vorba de mintea omului, creierul este un organ mult prea complex, dificil de înțeles cât să poți propune un tratament adecvat. Și nu vorbesc aici de medicamente. Poate au rostul lor, dar dacă omenirea a rezistat mii de ani fără ele, se poate trăi în absența lor și acum (bineînțeles, asumându-ne anumite consecințe).

Undeva după mijlocul cărții, Matt povestește că societatea în sine nu e construită astfel încât noi să ne vedem fericiți. Nu e benefic pentru economie, nu de alta. Dar vă scriu exact cuvintele lui:

”Lumea e concepută într-o manieră care ajunge din ce în ce mai multă să ne deprime. Fericirea nu e benefică pentru economie. Dacă am fi fost fericiți cu ceea ce avem deja, de ce am fi avut nevoie de mai mult? Cum vinzi o cremă antiîmbătrânire? Faci pe cineva să se îngrijoreze cu privire la îmbătrânire. Cum îi determini pe oameni să voteze cu un anumit partid politic? Îi faci să se îngrijoreze cu privire la imigrare. Cum îi determini să-și facă asigurare? Îi faci să se îngrijoreze cu privire la orice. Cum îi determini să-și facă operații estetice? Le evidențiezi defectele fizice. Cum îi determini să se uite la o emisiune TV? Inducându-le ideea că ar rata ceva. Cum îi determini să-și cumpere un smartphone? Dându-le impresia că rămân în urmă.”

Și aici are dreptate. Dacă stăm să o privim obiectiv, oamenii mereu s-au comparat unii cu alții. Invidie a existat mereu. Un prost apreciat de o întreagă societate a fost mereu pe undeva. Astea sunt chestii ce dăinuie dintotdeauna în lumea noastră. Doar că acum le simțim mai tare. Ne afectează mai mult. Suntem mereu stresați, pe fugă, trăim sub așteptările familiei, prietenilor, profesorilor, societății și unii pur și simplu cedează. E normal. Mai normal este însă faptul că au nevoie de ajutor și nu de arătat cu degetul.

Dacă știți pe cineva ce suferă de asemenea boli, încercați să le fiți alături. Mergeți cu acea persoană la un doctor. Poate pastilele vor funcționa, poate nu. Poate va fi doar un efect Placebo, dar e bun și acela. Poate singurătatea și călătoritul îl pot ajuta. Sau, dimpotrivă, doar întâlnirile între voi doi. Cereți ajutorul unui specialist. Încercați chestii împreună. Viața e prea mică și noi prea insignificanți ca să o lăsăm să treacă pe lângă noi.

Și aveți grijă de cei de lângă voi. Nu luați personal tot ce vă spun. Dacă erau răciți și vă strănutau în față, nu aveați cum să o luați personal,nu? Ei bine, în cazul depresiei, gândiți-vă la ce războaie se dau în mintea acelei persoane. Iar dacă simțiți că nu mai puteți... trageți aer în piept și luați-o de la capăt.

P.S. La finalul cărții, Matt propune o listă cu 40 de sfaturi despre care el crede că sunt de mare ajutor, însă pe care -menționează el- nu le urmează întotdeauna. Vi-l scriu pe cel cu numărul 36, pentru că mi-a plăcut enorm :) 

”36. Citește Emily Dickinson. Citește Graham Green. Citește Italo Calvino. Citește Maya Angelou. Citește orice vrei. Doar citește. Cărțile sunt posibilități. Sunt căi de scăpare. Îți oferă opțiuni atunci când nu ai nicio opțiune. Fiecare dintre ele poate fi un cămin pentru o minte dezrădăcinată.”