Autumn came back, so did my passion for books involving
vampires.
Nu știu de voi, dar la mine parcă nu-i toamnă dacă nu am
cărți cu vampiri în lista de așteptare și ”La răscruce de vânturi” luată pentru
a nu știu câta oară la recitit! Un fel de vestitorii toamnei, aș putea spune! 😊
Căutând nici eu nu mai știu ce prin librăria din oraș, mi
s-a prins de mână cartea Laurei Nureldin, V, apărută la editura Herg Benet. Să
vă zic drept, coperta mi-a sărit în ochi și nici măcar nu am luat în
considerare să trag o privire peste vreo două recenzii, dar nici nu pot spune
că regret!
Pentru început, un lucru pe care nu l-am știut, dar pe
care l-am aflat pe parcurs, este faptul că V este volumul al doilea din seria
de povești cu ne-morți Revertis. Nu vă pot spune dacă are vreo legătură cu prima carte sau nu, în mod evident, dar din moment ce am reușit să prind povestea fără
să știu ce s-a întâmplat înainte, nu cred că e mare pagubă că am ratat un volum.
Asta așa, ca idee. 😊
Legat de V, povestea mi-a plăcut (are vampiri, normaaal),
chit că am plecat la drum cu așteptări pe care volumul nu prea le-a îndeplinit.
Într-un fel sau altul, speram ca vampirii Laurei să dea mai mult spre
creaturile din mitologia românească, știți și voi, care dorm la dos în mormintele
în care au fost îngropați, care au spaimă de apă sfințită, crucifix și usturoi,
pe care îi arde cea mai mică rază de soare... altfel spus, speram cu tot
sufletul la o poveste cu strigoi (sau moroi) autentici, de-ai noștri. Nu a
fost să fie. ^.^ În schimb, am dat de vampiri moderni (în stilul The Vampires
Diaries și Twilight), aproape umani, care au pietre cu puteri magice cât să se poată
plimba ziua în amiaza mare în centrul orașului și se hrănesc din pungi cu sânge
luate din spital. Vremuri noi, soluții noi.
Firul narativ din V urmărește parcursul a trei personaje
diferite: Drake- un producător de muzică de succes din New York, care, în prologul
cărții, este prezentat în momentul tranformării sale în vampir; Vareka- o
femeie frumoasă, inteligentă, elegantă, înțealeaptă, cu o vechime de aproape o
mie de ani pe acest pământ și Mia, o tânără puțin inconștientă, plecată cu
mâinile goale în căutarea monștrilor ce i-au ucis atât bună parte din familie, cât
și iubitul. De-a lungul cărții, Drake trece prin evenimente care mai de care
încercând să se acomodeze cu noua viață, Vareka își reîntâlnește vechea iubire,
iar Mia... cu ea e mai complicat. Dar, așa cum spune și autoarea: ”ura e o
povară prea grea s-o cari pe veșnicie.” 😊
Lumea îți este partitură, Domnule Drake. Cânt-o cum
dorești.
Novice printre ființele nopții, Drake se adaptează destul
de repede și foarte ușor la noul stil de viață și la beneficiile aduse de către
acesta. Creatoarea lui, Vareka, îi este aproape la orice oră la care este
chemată, ajutându-l pe tânăr să-și găsească, ironic, pacea și liniștea
sufletească pe care nu le deținea cât era un simplu om. Degeaba avea bani cât
să nu aibă ce face cu ei, dacă acasă îl așteptau doar liniște și solitudine.
Vareka vine la rândul ei cu un trecut tragic, plin de
neîmpliniri, dezamăgiri, sacrificii și secrete dureroase, care i-au conturat
profilul de femeie dreaptă atât la postură, cât și în gândire, înțeleaptă, pe
care nu o poate da jos decât slăbiciunea față de ființa iubită. Veșnicia și-a
obținut-o prin jertfă și era să o coste mai mult decât și-ar fi putut
închipuit. La urma urmelor, totul este perisabil, creat să dispară în neant la
vremea lui. Când o creatură indestructibilă ia naștere, echilibrul universului
este cutremurat. Cine și ce va plăti, asta e cu totul altă poveste.
Mia, isteață și încăpățânată, firavă și totodată
puternică prin hotărârile pe care le-a luat de-a lungul întregului volum,
rămâne un personaj enigmatic, dar care, la fel ca vampirul Vareka, ar face
orice pentru cel drag inimii sale. O viață are doar, nu? Și uneori, chiar și
eternitatea pare un timp scurt când îl petreci cu cine trebuie.
Dacă îmi împărtășiți această plăcere nevinovată pentru
cărți cu astfel de creaturi, vă încurajez să dați o fugă pe site-ul editurii și
să comandați volumul. Cartea este scrisă într-un limbaj simplu, pe înțelesul
tuturor, cu elemente din jargonul tinerilor, deci merge la perfecție în serile
friguroase de toamnă. Nu se lasă cu imagini de groază, cu scene greu
digerabile, cu moarte și spaimă și stat ca pe ace la fiecare cuvânt aflat după
fiecare linie de dialog... chiar deloc. Dimpotrivă, e o poveste drăguță în care
iubirea nu e limitată de trecerea timpului și ”totul e bine când se termină cu
bine”. Astfel că nu există motive
împotriva ei.
De menționat este și faptul că Laura Nureldin este o scriitoare româncă și frumos este din partea noastră să susținem literatura
românească, măcar cât se mai ține pe picioare. Cred că știți și voi clișeul cu
”nu avem nimic bun scris de români”. Ei, cum așa? Vă spun eu că există. Trebuie căutat și descoperit doar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu