joi, 6 decembrie 2018

Recenzie: ”Bad Romance” de Heather Demetrios


Grace vrea să iasă- din casa în care tatăl ei vitreg tună și fulgeră în mod constant, făcându-i sângele să înghețe în vene, iar mama ei distrusă psihic și paranoică o pune să curețe noroi și praf închipuit de pe podele; din orășelul ei din California, mult prea mic pentru a-i putea cuprinde visurile despre o metropolă la fel de agitată ca sufletul ei, mereu în căutare de mai mult; vrea să iasă inclusiv din pielea ei de fiică-slugă supusă și să fie măcar pentru o secundă un artist parizian, un regizor din New York sau- pur și simplu- să nu mai fie înfricoșată și singură.


Iar aici intră în scenă Gavin. Îl știți pe Gavin, nu? Tânăr, elev în ultimul an, fermecător, talentat și adorat, moartea fiecărei puștoaice din liceu. Un obsedat de control. Gelos. Dar, mai presus de toate- periculos. Care știe cum să întoarcă orice în favoarea sa. Care știe ce cuvinte să folosească încât să obțină tot ce vrea de la Grace. Inclusiv prin amenințări.

”Bad Romance” nu este altceva decât imaginea vie a unei fete cuminți, liniștite, inteligente și aparent sigură pe sine, care cade cu capul înainte într-o relație ce-i va deveni închisoare- pentru vise, speranțe, dar și o sursă de amăgiri constante, care par să nu se mai termine.
Dacă stai să o privești de la distanță, cartea este de la prima până la ultima pagină un clișeu- la urma urmelor, băiatul rău ia mereu fata bună, nu? Tipic.
Privit în detaliu însă, volumul trage multe semnale de alarmă. Enorm de multe. În cele ce urmează, vă voi vorbi despre câteva dintre ele, detaliat și nu prea, doar cât să vă faceți o idee.



În primul și în primul rând, este o MARE diferență între ”iubire” și ”obsesie”. Să urmărești un om din umbră, să-i interzici să interacționeze cu alte persoane, să-l controlezi constant prin telefoane și mesaje, posesivitatea exagerată și gelozia nefondată nu sunt nici pe departe dovezi de iubire. Nu au nicio legătură cu ea. În schimb, descriu perfect o relație abuzivă, iar dacă vă găsiți într-o asemenea situație, luați-vă jucăriile și dați-vă la o parte, oricât de dureros ar fi pe moment.

Totodată, la finalul cărții sunt prezentate câteva site-uri unde puteți găsi sprijin:
  • ·             Love is Respect (loveisrespect.org): pe acest site găsiți diverse teste pe care le puteți face ca să vedeți dacă vă aflați cu adevărat într-o relație nesănătoasă, dar și sfaturi despre cum să fiți în siguranță;
  • ·                 Day one (dayoneny.org);
  • ·     Break the Cycle ( breakthecycle.org) : pe acest site găsiți destul de multe informații despre cum puteți combate violența;
  • ·        No More (nomore.org): dacă ai printre cunoștințe o persoană implicată într-o relație abuzivă, pe acest site puteți găsi informații despre cum puteți să îi ajutați, să le fiți alături, acum când au atâta nevoie de voi.


În al doilea rând, se vede cu ochiul liber că Gavin are probleme seriose. Chiar așa au și ajuns să se cunoască mai de aproape, la urma urmelor- după ce el nu a reacționat foarte... moral/etic/ortodox la ultima lui despărțire. Chiar una dintre prietenele lui Grace îl descrie scurt și cuprinzător: ”atașament bolnav, cu tendințe narcisiste și depresie majoră”. Iar povestea bolnavă de iubire pe care o creează și pe care o face să pară ideală în ochii acelei copile susțin ideile anterior formulate. Adică să fim serioși, nicio puștoaică nu rezistă rockstarului liceului care prin gesturi extreme vrea să arate că e capabil de orice pentru o așa-zisă ”iubire”. Sooo romantic! * a se observa sarcasmul*. În secunda doi, dacă i se oferă ocazia, respectiva fată nu va ezita să devină o martiră și să-l salveze, să lupte cu demonii lui până la capăt. Vorba vine, gestul acesta este, în definitiv, egoism pur, dar cine să te învețe asta când ești ”tânăr și neliniștit”?

Mai mult, Gavin dovedește și niște calități mai mult sau mai puțin ascunse de manipulator, în sensul că o duce pe Grace pe un drum al pierderii stimei de sine, către o degradare morală, psihică și chiar fizică de neimaginat. E de înțeles oarecum situație ei, de vreme ce în propria familie își privește mama abuzată zilnic; altfel spus, consideră ca fiind normal ceea ce vede în casa ei, chiar dacă are multe momente de neliniște interioară în care își dă seama că nu e totul chiar atât de roz. Pe scurt, aveți încredere în instinctele voastre, s-ar putea să vă salveze.

Personal, am sentimente amestecate pentru această carte. M-a băgat în reading slump și tot ea m-a scos de acolo. Asta înseamnă să ai ambiție, cred. Până la un punct, povestea  m-a dezamăgit destul de tare, dar revenirea în forță a personajului feminim m-a făcut să îmi reconsider părerea. 

Ce pot să spun sigur însă este faptul că am retrăit prin ea o parte din anii mei de liceu- o parte mică, dar destul de bogată în învățături.
Cartea a apărut la Editura Herg Benet și o puteți comanda online chiar de pe site-ul editurii: https://www.hergbenet.ro.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

#stămacasă & Recenzie ”Scrisori din Insula Guernsey”

În ianuarie 1946, într-o Londră care abia iese din umbra celui de-Al Doilea Război Mondial, Juliet Ashton caută un subiect pentru noua ei ...