”Doi șobolani într-un cinematograf mâncau o rolă de film.
Unul din ei întreabă:
-Ei, cum e, ți-a plăcut filmul?
-Nu prea, mai mult mi-a plăcut cartea!”
Am găsit ”gluma” de mai sus când mă documentam pentru
tema articolului de față și mi s-a părut că nu puteam da peste ceva care să se
potrivească la fel de bine drept introducere. După cum v-ați dat seama din
titlu, azi dezbatem vechea bătălie dintre cărți și filme- mai mult sau mai
puțin. Pe lângă facultate și alte banalități cotidiene care îmi mănâncă, în
general, enorm de mult timp, am realizat că ce-mi rămâne pentru mine se împarte
între două plăceri:
1. Cititul;
2. Vizionarea
adaptărilor cărților citite.
Acum, nu sunt nici din categoria celor ce urlă în gura
mare că o carte bate filmul, dar nici cinefilă declarată. Îmi place să le îmbin
pe amândouă, să le compar, să analizez ce a mers bine și ce putea fi
îmbunătățit, știți și voi, chestii ce presupun dezvoltarea gândirii critice,
teoretic. Astfel că pentru astăzi nu îmi propun să dau în cap nimănui, ci doar
să îmi exprim părerea despre unele dintre volumele preferate în paralel cu
filmele ce le au la bază. Dacă îmi va ieși sau nu, vedem mai târziu.
Dar, vă avertizez de pe acum, cât să nu avem surprize:
cartea nu câștigă întotdeauna. 😊
1. Mândrie
și Prejudecată de Jane Austen
Pentru cei ce nu ați citit această poveste, vă
compătimesc și totodată vă invidiez, căci aveți ocazia să deschideți această
carte fără să aveți nici cea mai mică idee despre ce se află între acele
pagini. Ca să intrăm puțin în atmosferă, ne întoarcem până în secolul al 19-lea,
marcat de baluri elegante, rochii pompoase, limbaj elevat, mame a căror ocupație
principală era să-și vadă fetele măritate cât mai devreme cu personaje
masculine cu trăsături excepționale și averi considerabile. Vorbim de o societate
în care frumusețea, blândețea, inteligența, umorul, carisma sunt trăsături
apreciate, dar care nu îți oferă posibilitatea de a avansa pe scara socială. Să
nu vă așteptați la o lectură ușoară, fie că vorbim de varianta originală sau cea
tradusă- nu e o topică des întâlnită în zilele noastre, iar formulele de
adresare s-ar putea să vi se pară puțin cam trase de coadă, însă povestea merită,
dacă aveți răbdarea necesară să treceți prin toate pasajele. Despre film (2005), pot
să vă spun că
personajul feminin predominant, Elizabeth, este jucat de Keira
Knightley, o actriță ce și-a asumat rolul foarte bine, i s-a potrivit mănușă,
după umila-mi părere. Iar în ceea ce privește finalul… îmi pare rău (sau nu) să o spun, dar
regizorul filmului a făcut o treabă excelentă! În carte, secvența respectivă
are loc foarte repede, poți spune că deznodământul chiar te ia prin surprindere și nu neapărat într-un sens bun. În film însă, chiar dacă este la fel de neașteptat, îți dă timp să
digeri situația, iar cadrul nou ales a fost ideal, zic eu. Deci, cu mare
căldură vi le recomand pe amândouă, cu mențiunea că am văzut filmul de vreo 10
ori, cartea am citit-o de vreo 3 ori, deci aveți în față o poveste nemuritoare
ce cred că vă va fi pe plac, fie că alegeți varianta ei scrisă ori adaptarea!
2. Jane
Eyre de Charlotte Bronte
Publicat în 1847 sub pseudonimul Currer Bell, romanul gothic,
psihologic și Bildungsroman a devenit de-a lungul timpului și un manifest al
feminismului. Povestea în sine lasă loc liber unei mari varietăți de
interpretări, fiind complexă și nemaiîntâlnită pentru acele timpuri și aș putea
adăuga că are elemente de noutate chiar și pentru vremurile noastre, dominate
de povești care mai de care. Romanul prezintă viața lui Jane încă din
copilărie, când a rămas orfană de ambii părinți și s-a trezit în casa
neprimitoare a mătușii ei, ce nu o suporta de niciun fel. La scurt timp
ajunge să trăiască într-un pension, alături de alte copile, însă evenimentele
nefericite se țin scai de ea chiar și acolo. Per ansamblu, Jane ajunge să
cunoască fericirea abia spre final, însă pe tot parcursul vieții a rămas
sinceră față de ea, bună la suflet, iubitoare, independentă, dorind din
răsputeri să-și facă un rost pe propriile picioare, fără să caute un personaj
în brațele căruia să se arunce și să uite de grijile vieții. Chiar dacă volumul
nu prezintă interes pentru probleme precum inegalitatea sexelor, Jane atrage atenția asupra acestor dificultăți prin modul
în care acționează și vorbește.
Țelul ei în viață nu este un mariaj cu vreun nobil, chiar dacă era
o femeie inteligentă ce atrăgea atenția prin capacitatea ei admirabilă de a
duce o conversație mai mult decât agreabilă. Despre film (2011), ce vă pot
spune este că actrița din rolul principal (Mia Wasikowska) o joacă extraordinar
pe Jane: o fată sumbră, tăcută, retrasă, fără să fie vreo frumusețe răpitoare,
exact cum o prezintă și cartea. Multe detalii din povestea inițială sunt omise, dar filmul urmărește destul de aproape firul narativ, iar
cadrele mi s-au părut aproape 1:1, dacă nu chiar mai bine decât am reușit eu să
îmi imaginez. Astfel că, dacă vă sperie o carte cât o cărămidă, dați o șansă
măcar adaptării: găsiți acolo ideile principale, puse în scenă de niște actori
frumoși, ce și-au luat rolurile în serios. 😊
3. Cititorul de Bernhard Schlink
Pe blog.goethe.de, cei care au scris un articol despre
această carte spun așa: ”e genul de roman pe care-l primești cadou
de la cineva care a văzut ecranizarea lui din 2008 (cu Kate Winslet și Ralph
Fiennes în rolurile principale), dar n-a citit cartea. Ai zice că nu-i de bine.”
Dar
cam așa se întâmplă în cazul de față- filmul bate cartea. Imediat îmi explic
punctul de vedere.
Cartea
spune povestea lui Michael, un copil de 15 ani care, venind într-o zi acasă de
la școală, începe să se simtă rău din cauza unui început de hepatită. O femeie
(Hanna) se oprește lângă el, îi dă niște apă, îl ajută puțin să se pună pe
picioare și să ajungă până aproape de casă. După câteva luni bune de stat la
pat, tânărul își revine aproape complet și este trimis de către mama lui la respectiva
femeie cu un buchet de flori, în semn de mulțumire. Ce urmează mai departe este
o controversată poveste de dragoste dintre cei doi, în ciuda diferenței de
vârstă. În prima parte a poveștii, iubirea lor se consumă la modul ideal, plin
de fantezie- el descoperind bucuria de a fi alături de o femeie, iar ea descoperind
plăcerea de a asculta pe cineva citindu-i (căci ea nu se putea bucura de cărți,
nu deținea luxul de a fi primit o educație în trecut).
Să spunem că în film această parte este mult mai dinamică, ceea ce
în carte este povestit vag, aici este ilustrat destul de puternic, însă
accentul cade doar pe relația lor fizică, nu pe ceea ce îi leagă la nivel
spiritual pe cei doi. Partea a doua a poveștii îi prezintă pe cei doi 7 ani mai
târziu, într-o sală de judecată: Michael în calitate de student la Drept, Iar
Hanna- acuzată alături de alte femei de moartea unor deținute din lagărul în
care aceasta ocupase postul de gardian. Aici, vă spun sincer, am oprit lectura
cărții, căci acțiunea se desfășura îngrozitor de lent, nu surprindea prea bine
tensiunile ce au loc, practic, într-o sală de judecată. Filmul însă captează asta
cu brio, iar rolul a picat foarte bine în brațele lui Kate. Vorbim însă de
conținut explicit, astfel că recomand filmul măcar de la vărsta de 16 ani în
sus. 😊
4. Mănâncă,
roagă-te, iubește de Elizabeth Gilbert
Dacă
îmi aduc bine aminte, aceasta a fost ultima carte pe care am citit-o înainte să
mă apuc serios de învățat pentru examenul de bacalaureat. Era o încântare. Cartea,
plină de umor și de o sinceritate cuceritoare, spune povestea unei femei ce
pleacă în lume se se redescopere după ce divorțează de soțul ei, alegând să stea câte 4 luni în Italia, India și Indonezia- un mic plan pentru un an. Scriitoarea
relatează cu drag despre oamenii calzi întâlniți în Roma, despre hainele ce
i-au devenit neîncăpătoare din cauza pastelor și a înghețatei, despre cele 12
kg acumulate, cele mai fericite din viața ei, după cum menționează. Totodată, aduce
în scenă înțelepciunea oamenilor simpli din țările asiatice, spirituali și împăcați
în sărăcia lor lucie, bucuroși să aibă vizitatori ce le trec poarta ocazional.
Filmul (2010), pe care l-am văzut recent, nu reușește să surprindă
5. BirdBox de Josh Malerman
Despre
carte am vorbit acum câteva luni pe blog, aveți link-ul aici. Long story short: cartea e o
relatare din perspectiva lui Malorie a unei apocalipse subite ce s-a abătut
asupra omenirii. Creaturi despre care nimeni nu știe nimic ( cum arată, ce fac,
de unde vin, cu ce se hrănesc, dacă atacă sau nu etc) provoacă niște stări
ciudate celor care doar le văd- altfel spus, respectivii înnebunesc și găsesc
cele mai terifiante modalități de a se sinucide. Sincer vă spun că n-am
mai dat de multă vreme de o carte care să te prindă atât de tare și la naiba,
că în primele 60 de pagini nu făceau altceva decât să meargă cu o barcă, dar
fiecare trăire a personajelor, fiecare mișcare, fiecare decizie, totul e
descris atât, atât de bine, încât stai ca pe ace în timp ce o citește.
Cam atât pentru astăzi, căci m-am lungit destul de tare. Lista e lunga și urmează o continuare (poate chiar două), dar până una-alta vă las cu atât...
... și cu o întrebare. Dacă ați putea face un film după o carte citită de voi și care nu are încă o adaptare, care ar fi aceasta? :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu