Recenzie ”Alegerea” de Kiera Cass

Lăsată nesupraveghetată în micul anticariat din Kortrijk, era logic faptul că în final mi se va prinde ceva de mână... iar primul volum din ”Alegerea” stătea stingher în mijlocul unui raft... nu m-a lăsat inima să trec nepăsătoare și numai bine, când m-am dus să plătesc, vânzătorul mi-a spus că are în spate și celelalte volume din serie, dacă le doresc... cum să răspund cu „NU!” la o astfel de propunere?!

Vă spun sincer, mi-a plăcut coperta la nebunie. Viu colorată, ochioasă, oferind o imagine subtilă a lumii pe care o învăluie, ce să mai, combinația căreia nu îi poți rezista!

În altă ordine de idei, ”Alegerea” este primul volum al seriei cu același nume și prezintă o lume distopică, de după cel de-al 4-lea Război Mondial, unde oamenii sunt împărțiți în opt caste, în funcție de situația financiară pe care au avut-o înaintașii lor. Altfel spus, un Eight (Opt) este un om al străzii, fără acces la educație și care se chinuie să o ducă de la zi la zi, iar un One (Unu) nu are grija zilei de mâine, nu știe noțiunea de ”lipsuri”, este de viță regală.

Illea, construită pe ruinele vechii Americi, este o monarhie ce oferă poveștii 3 actori principali: un rege, o regină și un prinț ajuns la vârsta la care trebuie să-și găsească o consoartă, fie că vrea, fie că nu. Regulile statului sunt stricte și impuse inclusiv clasei regale, fără excepție: prințul moștenitor Maxon este obligat să-și aleagă o fată din întreg regatul, alături de care să-și petreacă restul vieții. Astfel că are loc tradiționala Alegere: 35 cele mai frumoase tinere din Ileea sunt alese pentru a participa într-o cursă violentă, meschină, difuzată la televizoarele din întreg regatul, fiecare încercând să cucerească inima prințului pentru a ajunge să dețină Coroana.

America Singer, o tânără din casta cu numărul Cinci, intră și ea în această luptă, din cauza unei iubiri interzise cu un băiat dintr-o castă inferioară, dar și pentru că familia ei avea nevoie de bani pentru a putea duce în continuare un trai decent. Ambițioasă, impertinentă și neînfricată, fata încheie un pact cu prințul Maxon, propunându-i acestuia să fie prieteni pe durata Alegerii, în speranța că astfel va uita ce a lăsat în urmă, fără a fi nevoită să facă vreun pas pe care inima ei nu îl dorește.

Însă lucrurile nu merg întotdeauna așa cum ne dorim, nu? Firul narativ suferă multe situații limită, ce țin cititorul cu sufletul la gură- pe scurt, cartea își atinge scopul, te prinde între paginile ei și cu greu îți mai dă drumul.

PĂRERI

Chiar dacă am încercat să nu mai iau în calcul faptul că distopiile scrise în ultimii ani seamănă mult între ele, nu am putut să nu compar ”Alegerea” cu ”Jocurile Foamei”. Singura diferență este faptul că, în teorie, în prima serie nu trebuie să moară nimeni pentru ca unul să iasă învingător. Ah, și faptul că tinerele ajung la palat de bună voie, nu pentru că le-a forțat cineva! În rest, pornim la luptă cu un număr mare de participanți ce fac parte din toate clasele sociale, apar ”alianțe” și conflicte încă de la primele întâlniri dintre concurenți, nu ne putem explica plecarea subită a câtorva personaje din peisaj, iar competiția devine din ce în ce mai apăsătoare cu fiecare pagină. Dacă nu ați citit ”Jocurile Foamei”, atunci cred că vă puteți bucura mai mult de această serie decât o fac eu. 😊

Un alt aspect ușor deranjant este legat de caracterul personajului feminin, America: este îngrozitor de impertinentă, chiar enervantă, aș putea spune. Vă voi da ca exemplu un mic paragraf din momentul în care aceasta l-a întâlnit pentru prima oară pe Maxon (cu scuzele de rigoare, am cărțile în engleză și nu voi chinui o traducere, căci nu este o activitate la care să mă pricep):

“Excuse me, dear, are you going to keep crying?” he asked, sounding very put out by the thought.

“Don’t call me that! I am no more dear to you that the thirty-four other strangers you have here in you cage.” […]

“That is an unfair statement. You are all dear to me. It is simply a matter of discovering who shall be the dearest.”

“Did you really just use the word ‘shall’?”

He chuckled. “I’m afraid I did. Forgive me, it’s a product of my education.”

“Education,” I muttered, rolling my eyes. “Ridiculous.”

“I’m sorry?” he asked.

“It’s ridiculous!” I yelled, regaining some of my courage.

“What is?”

“This contest! The whole thing! Haven’t you ever loved anyone at all? Is this how you want to pick a wife? Are you really a shallow?”

Dați cu pietre dacă vreți, dar mie scena de sus nu îmi sună bine deloc. Cu toată ura pe care o putea avea în ea (chiar dacă nu a obligat-o nimeni să se înscrie în Alegere), mi se pare puțin cam imprudent să te apuci să țipi la cineva din casa regală... nu de alta, persoana respectivă poate face o mișcare din cap și tu să nu mai exiști în minutul următor... dar cine știe, poate în Illea treburile stau altfel.

Oricum, de-a lungul poveștii, mi se pare că America își cam pune bețe în roate din multe puncte de vedere și vorbește de propria persoană într-un mod foarte arogant, de parcă deja s-ar vedea cu acea coroană pe cap, chit că ea ține să menționeze în răstimpi că nu își dorește acest lucru. Cine știe ce vrea ea, de fapt?! Singurul detaliu concret pe care ea îl menționează este următorul: My plan is to enjoy the food until you kick me out. Sinceră până la capăt!

Per ansmblu, mi-a plăcut primul volum, am dat 4/5 pe GoodReads, în speranța că ceea ce urmează va fi mult mai bun! E o lectură ușoară, care merge destul de lejer și se potrivește de minune cu atmosfera de vacanță!

Pentru moment, am lăsat puțin seria la o parte, căci după 5 luni de citit doar cărți în engleză, am simțit nevoia să iau o pauză și să mă întorc la graiul românesc. Cel mai probabil voi continua ”Alegerea” în viitorul apropiat, planul este să o termin până la sfârșitul verii, dar vă voi ține la curent cu detaliile.

Seria o găsiți tradusă la noi la editura Corint (Leda Edge), iar primul volum poate fi comandat online de pe elefant.ro, cartepedia.ro, libris.ro, edituracorint.ro.