Oare poți iubi pe cineva pe care nu-l poți atinge
niciodată?
În acest fel începe cartea scrisă de Rachael Lippincott
în colborare cu Mikki Daughtry și Tobias Iaconis, ambii scenariști la momentul
actual.
Stella Grant simte nevoia să-și planifice viața pas cu
pas- poate pentru că plămânii ei bolnavi, pe care nu-i poate controla, i-o
guvernează oricum, trimițând-o periodic în spital, încă din copilărie. Ce nu știe ea însă este că această ședere nu va semăna
cu niciuna din trecut, din absolut niciun punct de vedere.
Will Newman este exact persoana de care Stella trebuie să
se ferească. Lui Will nu-i pasă de reguli, de tratamente și abia așteaptă să
împlinească 18 ani ca să-și decidă singur soarta. Dar lucrurile nu merg întotdeauna așa cum ne dorim noi,
nu?
Pe scurt, povestea se învârte în jurul a doi tineri
bolnavi de fibroză chistică, aflați în stadiu terminal, ea- pe lista de
așteptare pentru un transplant de plămâni, el- așteptând ziua în care își va da
ultima suflare, deoarece a contactat între timp bacteria B. Cepacia și pentru el nu mai este posibil un asemenea transplant. Ca idee această boală apare din cauza unei mutații genetice,
iar manifestările pulmonare constau în principiu în insuficiență respiratorie.
Capacitatea pulmonară scade în cele mai multe cazuri la valori alarmante,
astfel că pacientul ajunge să se folosească de mici aparate pentru a-și putea
oxigena bine organismul. Este o boală incurabilă, ce nu se vindecă prin
transplant- acesta doar prelungește cu puțin viața bolnavului care, în cel mai
fericit caz, se mai poate bucura de 5 ani printre cei dragi. Cei ce împărtășesc
această problemă nu pot sta mai aproape de 6 pași unii de ceilalți, căci riscul de infecție este foarte ridicat. Și acum
vine întrebarea: de ce în titlu sunt menționați 5 pași? Ei bine, nu pot spune
decât că dacă citiți, veți afla cu siguranță! ^.^
Încă de la primele pagini, se observă situația clișeică:
ea- fata cuminte, obsedată de control, care își respectă cu strictețe medicația
și trage cât poate să prindă ziua în care va fi în capul listei pentru
transplant; el- rebel în totalitate, care așteaptă să-și dea ultima suflare, nu
se mai chinuie nici măcar să-și ia tratamentele, căci nu le mai vede sensul.
Cum zicea vorba aia, ”opusurile se atrag”? Normal că nici în această poveste,
autorii nu s-au abătut de la regulă. Nu e neapărat ceva rău, dar parcă e mai
frumos când nu știi la ce să te aștepți. 😊
Am dat acestei cărți nota 3.5/5, dar cum GoodReads
acceptă doar note numere întregi, m-am resemnat și am rotunjit la 4, deși
tânjeam mai mult spre un 3, dar treacă de la mine. Am postat acest rating pe
contul de Instagram și am primit destul de multe întrebări ce se pot rezuma la:
”de ce atât de puțin?”. Ei bine, să vă zic sincer, dacă citeam minunăția asta
pe la 14-15 ani, când naivitatea era în floare, probabil că aș fi plâns mai
ceva ca la ”Sub aceeași stea” a lui John Green. Nu zic că aceste două cărți au
vreo problemă, dar vin cu niște povești cu finaluri ca din topor, la care te
aștepți mai mult sau mai puțin, cu niște personaje nu foarte raționale, care
idealizează noțiunea de ”iubire”, în loc să arate o realitate. Adică, să fim
serioși, nimeni nu ar sta măcar să se gândească să renunțe la câțiva ani în plus de trai decent pentru cinci
minute și o bacterie în sistem de dragul celui de lângă. Asta doar așa, ca fapt
divers. Ce vreau să spun e că nu pune în evidență niște realități: că oamenii
sunt egoiști, iubirea altuia nu te salvează, asta o faci tu singur, iar
dragostea și imprudența merg mână în mână, mai ales când pui în scenă doi
adolescenți neastâmpărți și care sunt la o primă experiență de acest tip.
Nu pot spune că, după ce trag linie, povestioara nu mi-a
plăcut. E lejeră, se citește repede, am aflat lucruri despre o boală despre care nu
știam absolut nimic până în acest moment, iar o carte ce vine cu informații de
adăugat la cultura generală nu are cum să nu-mi fie dragă în cele din urmă.
Chiar dacă am menționat mai sus că probabil aș fi perceput altfel cartea dacă o
citeam acum câțiva ani, nu vreau să insinuez că nu e potrivită pentru anumite
categorii de vârstă. E destul de inocentă și cred că merge de la 12-13 ani
în sus. Mai jos de acest prag e posibil să fie prea puternic impactul
emoțional. 😊
În definitiv, e foarte greu să iubești și să-ți fie
interzis acest fapt. Să știi că apropierea ta îi poate aduce moartea celui de
lângă. E și mai greu să știi când închizi ochii, dar să nu ai habar dacă îi mai
deschizi a doua zi. E îngrozitor să fii împăcat cu ideea propriei morți, dar să
nu te pregătească nimeni pentru moartea neașteptată a unei persoane dragi.
Viața nu e mereu cinstită, iar ”La cinci pași de tine”
poate fi un manifest pentru cei ce nu se pot bucura de lucrurile simple, care
trag de fiecare moment, în speranța că vor mai primi câteva.
Cartea se găsește tradusă la noi la Editura Litera și poate fi comandată online accesând următoarele linkuri:elefant.ro, libris.ro, carturesti.ro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu