Și totuși, în centrul acestui oraș, printre blocurile de lângă bine cunoscuta alee Lăpușneanu, cea brăzdată cu mici anticariate, la o ghenă de gunoi, ce să vezi?! Un morman de cărți vechi, predominant literatură română, nițel răscolite, semn că cineva a căutat printre ele, cineva a vrut să le mai ofere o șansă.Un pic mai sus, pe bulevardul Ștefan, care duce spre Palatul Culturii, un biet om al străzii, înghețat de frig, roagă oamenii care traversează aleea pietonală să cumpere măcar o carte de la el, să poată mânca măcar o bucată de pâine în acea zi. De unde le-a luat? Ușor de ghicit.
Mi-e silă, sincer. Suntem o țară cu școli fără cărți și biblioteci fără cititori. Să nu ne mire tot ce ne apasă din jur, ne merităm soarta.
În orașul Junimii, unde cândva băteau bulevardele Eminescu, Creangă, Pogor, Slavici și mulți alții, omul nu mai are respect pentru ceea ce are cu adevărat valoare. La ora actuală, unii trag din răsputeri de o cultură care e sortită pieirii, orice am face.
Și e trist.
Degeaba se chinuie tot felul de ONG-uri cu proiecte de tipul ”O bibliotecă pentru fiecare școală”, ”Cărți pentru bibliotecile din zonele rurale”, ”Tramvaiul cu cărți” și așa mai departe, noi, românii, încă nu avem mentalitatea că ceea ce e un gunoi pentru noi, poate fi comoară pentru un alt individ. Nu, la noi ”soluția finală”, exact ca în timpul naziștilor, este să ne descotorosim de tot ceea ce vedem fără folos. Și nu știu cât de bine este acest lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu