Și-a dorit o aventură,dar nu și-a imaginat nicio secundă că
va ajunge așa de departe.
Totul începe cu un reality-show. Doisprezece concurenți sunt
trimiși în pădure pentru a fi supuși unor provocări extrem de dure. În tot
acest timp, lumea este devastată de o catastrofă, despre care, izolați de
societate, concurenții nu știu nimic. Cu toate acestea, Zoo dă întâmplător
peste câteva indicii, dar își imaginează că totul face parte din provocările
jocului.
Un The Hunger Games, varianta ”oameni maturi care ar face
orice pentru un milion de dolari”. Aici nu mai vorbim despre copii luați cu
forța și aruncați într-un ring, supuși unor încercări cumplite si mereu în
proximitatea morții, ci despre oameni în puterea vârstei, care aleg de bună
voie și nesiliți de nimeni să-și părăsească familiile și să trăiască pentru o
perioadă nedeterminată de timp în condiții inumane, ducând lipsă de hrană și de
apă potabilă. Jocul este simplu: câștigă cine rămâne ultimul, iar pentru cel
care consideră că situațiile îl depășesc sau că locul lui nu mai este acolo,
există 3 cuvinte salvatoare: ”Ad tenebras dedi”- și tot chinul ia sfârșit.
Ce
mi-a plăcut:
o
Cartea atrage
foarte mult atenția asupra problemelor reale (și grave) cu care se confruntă societatea secolului 21:
Ø Gradul de
manipulare a populației prin televiziune:
regizorul întotdeauna va decide să difuzeze doar ceea ce ar plăcea publicului,
ar lăsa loc de interpretări, ar pune în evidență doar trăsăturile negative ale
unui concurent, s-ar pune accent pe orice situație patetică și banală, dar care
poate părea o dramă de mare amplitudine;
Ø Pericolul pe
care îl reprezintă internauții:
în spatele unui monitor, oricine are dreptul la liberă exprimare, la proprii
opinii, chiar dacă ele nu sunt fondate, la comentarii deranjante și care, de
cele mai multe ori, nu își au rostul; lumea virtuală este un spațiu periculos,
în niciun caz destinat tuturor
oamenilor, chiar dacă o caracteristică a sa o reprezintă libertatea;
Ø Mania pentru
bani: omul secolului 21 poate, la nevoie,
să calce pe cadavre numai pentru a-și îndeplini scopul- iar dacă acesta
reprezintă un bun material (în speță- o sumă foarte mare de bani), orice normă
etică sau morală este dată uitării; până la urmă, lumea este o junglă și pentru
ca unii să trăiască, alții trebuie să moară; totodată, se dezvăluie capacitatea
de a renunța la orice ține de familie pentru un astfel de câștig- până la urmă,
o astfel de oportunitate nu apare la orice pas, dar cei dragi sunt pentru toată
viața ( de fapt, nu este așa, dar se pune în evidență acest mod de gândire cu
probleme);
Ø Lipsa de încredere dusă la maximum: nici măcar
în situații extreme, oamenii nu mai dovedesc pic de încredere în străini-
întotdeauna se pun înainte riscurile, situațiile neplăcute care ar putea genera
și de aici o totală lipsă de omenie, frustrare și frică- desigur, toate fără
vreun temei;
o Scenele sunt
povestite mult mai intens decât în ”The Hunger Games”- predomină suspansul,
frica de ce s-ar putea afla după colț, de orice situație anormală și care nu
își are loc în ”platou” (coiotul care o atacă pe Zoo în timpul nopții, avionul
care apare într-o zi pe cer), iar secvențele relatate la persoana I au un
impact emoțional puternic;
o Nu vedem doar
ceea ce fac concurenții, cum reacționează aceștia în situații limită sau la
munca în echipă, ci și comentariile spectatorilor la tot ceea ce se difuzează,
fapt care mai ridică puțin intensitatea povestirii;
o Paginile în care
Zoo povestește de pierderea prin care trece sunt de o sensibilitate aparte
care, pe moment, m-au lăsat cu un gol în stomac- foarte bine scrise, cu multă
atenție asupra mișcărilor interioare.Iar finalul... atât de neașteptat, că nu știi dacă să râzi sau să plângi!
Ce nu mi-a plăcut:
- Asemănarea cu ”The Hunger Games”... bine, cele două cărți nu au foarte multe elemente de structură comune (ex: păsări care te îndrumă, apa de râu otrăvită), dar ideea este aceeași: 12 oameni, un ring, câștigă cel mai bun;
- Povestirea din două perspective și alternanța acestora ( un capitol relatare la persoana a III-a, un capitol din perspectiva lui Zoo): ceva inovativ, nimic de spus, dar, după umila mea părere, foarte derutante aceste treceri bruște, de la provocări în grup la cele individuale- efectiv se uită detalii banale, cum ar fi numele coechipierilor din fiecare echipă și ce făceau ei ultima oară înainte să se treacă la o altă dimensiune temporală.Devine destul de obositor de la o vreme.
Nu știu dacă măcar am reușit să vă conving să puneți vreodată mâna pe această carte, dar mie mi-a plăcut enorm! Ce-i drept, a făcut praf vreo jumătate de an pe raftul din camera de cămin și regret că a fost nevoită să aștepte atât. :D
Revenind la ale noastre, cartea se găsește la editura LITERA și se poate comanda online de pe următoarele site-uri: Libris , Elefant , Cartepedia (links).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu