Scurtă analiză a bibliotecilor și librăriilor
Când am decis să plec în străinătate cu o mobilitate de studiu, singurele
gânduri negre ce nu mă lăsau să dorm noaptea sunau cam așa: ”ce o să citești în
următoarele 5 luni?”, ”nu poți să îți cumperi cărți de acolo că-s scumpe și
nici nu o să ai unde să le pui la întoarcere”, ”nu o să ai despre ce scrie pe
blog dacă pleci, că nu o să ai timp de citit și de alte fantezii de-ale
tale”etc, etc.
Ei bine, între timp am reușit să găsesc o soluție destul de convenabilă (
mi-a luat cam o lună, mai exact, dar măcar i-am dat de cap) astfel încât nici
să nu-mi crape mintea când îmi voi face bagajele la vară, dar nici cât să-mi moară
treptat sufletul pentru că nu fac ceea ce îmi place.
Am dat de-o bibliotecă, v-am vorbit de ea acum vreo două săptămâni, cred. Nu
este cine știe ce număr impresionant de cărți pe care eu, cu ale mele
cunoștințe, să le pot aborda, însă este destul. Și m-a lovit așa gândul că eu
de prin gimnaziu n-am pășit într-un asemenea loc ( cea din liceu nu se pune,
mergeam mai mult acolo de dragul bibliotecarei, nu pentru că aș fi luat ceva)
deoarece:
1. În liceu m-am apucat să practic cititul ca sport de
performanță.
Și
2. Dacă aveam nevoie de ceva, îmi cumpăram, asta în cazul în
care nu se găsea deja în biblioteca din casa mea.
Deoarece m-am îndrăgostit de această instituție, mi-am propus să fac o mică
listă de PRO și CONTRA când vine vorba de împrumutat cărți de la bibliotecă și
o să compar mereu fiecare dintre situații cu cele în care se presupune că ați
cumpărat exemplarul dintr-o oarecare librărie.
PROS
1. NU TE COSTĂ NIMIC! În principiu, nu trebuie să dai bani
pentru un permis la bibliotecă, dar dacă intră în obligații, atunci sigur e o
sumă infimă, pe care poate o dădeai pe un suc și un covrig care nu te ajutau cu
nimic intelectual, dacă stai să privești situația. În cazul cărților
achiziționate din librării, lucrurile stau puțin diferit- e îngrozitor
de costisitor să-ți cumperi toate volumele dorite.
2. DACĂ O CARTE NU-ȚI PLACE, NU TE AFECTEAZĂ CU NIMIC! O iei
frumos în brațe și o duci înapoi în sanctuarul ei, eventual încerci să uiți de
existența ei în cel mai scurt timp. Dacă, în schimb, ai fi pus bănuț peste
bănuț la pușculiță ca să o poți lua și să o vezi frumoasă pe rafturile tale...
sincer, doare.
Doare să fi renunțat la multe alte lucruri și după să
realizezi că nici măcar nu-ți place acțiunea, naratorul, nici măcar că e ediție
broșată și tu puteai să juri că ai comandat ediția cartonată... mare dezastru,
ce ar putea fi evitat dacă, în loc, mergeai să o împrumuți din bibliotecă.
3. NU ÎȚI OCUPĂ SPAȚIU! Dacă tot faci cărare bătătorită
între locuința ta și bibliotecă, o să realizezi la un moment dat că tu citești,
citești, citești, dar în același timp nu ai senzația că ceva te dă afară din
cameră ( fact: n-am loc în propria-mi cameră din cauza cărților, în jur de 400
la număr). Destul de tare,nu? Mai ales dacă stai la apartament și efectiv
logistic nu îți poți permite să aduci volume peste volume și să ai și pretenția
să le păstrezi.
4. NU ȘTII NICIODATĂ CE GĂSEȘTI ÎN ELE! În sensul bun,
desigur! Sunt cititori simpatici care lasă tot felul de mesaje prin cărți și nu
vă puteți întâlni cu o asemenea situație decât dacă – ați ghicit!- împrumutați
cărți! Gesturi mici, dar care îți pot face ziua, credeți-mă! Saaau mai sunt
unii care scriu pe margini idei sau ce au simțit când au citit un pasaj și nu,
nu e deranjant, e chiar interesant să vezi cum o frază care ție ți se pare
banală, pe altul l-a făcut să plângă. Dacă în schimbi alegi să cumperi cărțile...
în cel mai fericit caz găsești un bookmark lipit de coperta a doua 😊
5. GĂSEȘTI CĂRȚI CARE NU MAI EXISTĂ PE PIAȚĂ! Fun fact: am
petrecut 3 ani căutând Fantoma de la Operă tradusă în română, pentru că
văzusem filmul deja de 12 ori și chiar voiam să văd care-i treaba cu acel
roman. 3 ani, la naiba, și nicio editură nu o printa, am găsit-o prin 2016 cred
la Editura Corint și am luat-o în secunda doi. Dacă mă ducea capul pe atunci,
cred că era mai ușor să o caut într-o bibliotecă, pentru că sigur o găseam.
6. PRIMEȘTI ÎNDRUMARE. Ți-a plăcut o anumită carte? Sunt
șanse destul de mari ca bibliotecarul să știe ce să-ți recomande pe mai
departe, deoarece cu asta se ocupă. În general, acești oameni au cunoștințe
vaste și cam știu cum stă treabă cu ce au pe rafturi. Nu pot să spun că este la
fel și într-o librărie: în cel mai fericit caz, primești un substituent pentru
ceea ce cauți, dar nu garantează nimeni că va fi măcar apropiat de ceea ce
cauți tu.
CONS
2. SE CHEAMĂ ”ÎMPRUMUTAT” CU UN SCOP: în principiu, nu
contează dacă îți place sau nu, trebuie să o duci înapoi. Uneori mai apare
situația în care efectiv nu ai timp să o citești în timpul oferit și atunci ce
treabă ai făcut? Desigur, există posibilitatea de a prelungi termenul, dar e
posibil să nu reușești nici a doua oară să o termini. Dacă era a ta, nu te-ar
fi presat niciun due date, pe care, apropo, trebuie să ți-l amintești, pentru
că altfel...
3. NU DUCI CARTEA LA TIMP, COTIZEZI la instituție în fucție
de regulamentul intern pe baza căruia funcționează. În acest caz, nu prea e
rentabil și parcă te doare să vezi că din neatenție trebuie să dai de la tine,
dar se întâmplă. Știți cum e, nu e walk of shame când ieși cu ceva carte de
erotică, dar sigur e când te trimite doamna bibliotecară la plimbare pentru că
nu ți-ai plătit amenda și astfel nici nu îți va mai da nimic o perioadă!
4. NU SUNT LA ZI CU NOILE APARIȚII. Bibliotecile din marile
orașe sunt, nimic de spus, dar dacă stai într-un oraș uitat de lume, atunci nu
o să dai de Ana Mănescu, spre exemplu. E autoare contemporană și știm noi ce ”pasiune” foarte bine ascunsă are statul român când vine vorba de susținerea scriitorilor naționali.
Nice.
5. POȚI LUA UN NUMĂR LIMITAT DE CĂRȚI LA O SINGURĂ VIZITĂ,
iar acest număr diferă de la instituție la instituție. Spre exemplu, în orașul
de unde vin (Pașcani), poți lua undeva la 4-5 cărți cu tine, astfel încât să nu
strâmbe nimeni din nas. La biblioteca publică din Kortrijk am voie să iau 10
cărți, iar de la facultate pot veni acasă cu un număr de 12. Nu îl pot numi
neapărat un inconvenient, dar dacă stau să compar cu faptul că dintr-o librărie
poți achiziționa și 100 de exemplare fără să te întrebe nimeni nimic... atunci
da, e posibil să fie și asta o mică problemă.
Acestea fiind spuse, ce ziceți, dați o șansă bibliotecilor sau nu?
Eu le-am dat și merită experiența- pentru mine e wow toată treaba deoarece
nu am avut niciodată un permis de bibliotecă și mă bucură mult ideea că pot
merge oricând în intervalul menționat de ei să iau orice vreau, să
plec cu ele acasă și să mă bucur de toate în decurs de o lună.
Am fost, am văzut, mi-a plăcut, mă mai duc. 😊
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu